(†) ADORMIREA MAICII DOMNULUI

15 august Astăzi toată lumea creştină prăznuieşte solemn şi cu bucurie ziua luminatei Ador¬miri a Maicii lui Dumnezeu. Deşi pare că evenimentul prăznuit ne întristează pentru că aici ne întâlnim cu subiectul trecerii din această viaţă, totuşi Sfânta Biserică este îmbrăcată astăzi în haine de sărbătoare, se bucură şi se veseleşte şi ne cheamă şi pe noi „să ne bucurăm şi să ne veselim duhovniceşte”. Însuşi cuvântul „adormire” arată că moartea Maicii Domnului a fost un somn, după care îndată a urmat trezirea cea plină de bucurie. Cu câteva zile înainte de adormirea Preasfintei Fecioare s-a arătat Arhanghelul Gavriil vestindu-i despre plecarea ei din viaţa aceasta. Plină de credinţă adâncă în viaţa viitoare, viaţa veşnic-fericită, ea a primit această veste nu cu frică şi întristare, ci cu cea mai vie bucurie şi cu cea mai mare mulţumire către Dumnezeu. Cum să o înfricoşeze moartea dacă ştia că merge să se întâlnească cu Hristos?
Şi noi aparţinem lui Hristos. Suntem creştini, dar să nu fim doar cu numele, ci şi cu bună purtarea noastră. Până la venirea lui Hristos pe pământ moartea era foarte înfricoşătoare pentru om, dar după arătarea Domnului în trup şi biruinţa dobândită de El asupra păcatului şi a morţii, grozăvia morţii a dispă¬rut, şi aceasta a devenit ca un somn liniştit, după care va veni dimineaţa cea plină de bucurie a învierii celei de obşte. În măsura în care fiecare dintre noi biruieşte păcatul ce încă mai locuieşte în noi, piere şi frica morţii, astfel încât biruitorii păcatului o întâmpină cu bucurie şi nu mai mor, ci doar se cufundă într-un somn liniştit. Cel mai grăitor exemplu al biruinţei asupra morţii îl vedem astăzi în Adormirea Preacuratei Fecioare Maria. Ea a fost pusă în mormânt doar pentru odihnă de scurtă vreme. După Maica Domnului îi vedem pe Apostoli, pe mucenici şi pe toţi sfinţii, întâmpinând moartea cu bucurie, ca pe cel mai scump prieten, care, în schimbul bunătăţilor celor grabnic-trecătoare ale acestei lumi, al necazurilor şi nenorocirilor ei, le dăru¬ieşte fericirea veşnică. Toată viaţa şi activitatea pământească a Mântuitorului Hristos este o nesfârşită smerenie şi după acest Sfânt Model a vieţuit şi Preacurata Fecioară. Vedem cum evangheliştii nu vorbesc prea mult despre Preasfânta Maria. Preacurata Fecioară până la fericitul ei sfârşit s-a micşorat pe sine, s-a smerit şi a răbdat; dar din acel moment, din ziua Adormirii ei, au început şi mărirea şi proslăvirea ei. Pe Născătoarea de Dumnezeu, Ceea ce este în rugăciuni şi în folosinţe neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. După adormirea ei, Preasfânta Fecioară devine cea mai puternică Mijlocitoare şi Ocrotitoare a tuturor, cu adevărat Maica întregii lumi creştine. Luând aminte la fericita ador¬mire a Maicii Domnului, să stăruim şi noi cu osârdie pe calea vieţii presărate cu virtuţi, şi prin dispreţul faţă de păcat să dobândim sfârşit bun şi cu pace.
Cum a ajuns Preasfânta Fecioară la un sfârşit atât de fericit? - Prin curăţia fecioriei, prin asprimea înfrânării, prin stăruinţa în rugăciune, prin smerenie şi răbdare în împre¬jurările grele, prin nădejdea în Pronia lui Dumnezeu. Aşadar, urmând exemplul Maicii Domnului, trebuie să mergem pe calea cea strâmtă care duce la viaţa veşnică. Da, într-adevăr, pe această cale este nevoie de răbdare. Şi, întărindu-ne cu nădejdea în Dumnezeu, să fim cu luare aminte şi în bucurie, spre a nu cădea în înşelare, să răbdăm şi în nenorocire, spre a nu cădea în deznădejde printre gre¬lele ispite. Să răbdăm toate necazurile şi bolile şi toate greutăţile - pe care se cuvine a le răbda - spre a rămâne pe calea cea dreaptă. Căci cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui (Matei 10, 22). Procedând astfel, fie¬care dintre noi va avea în suflet pace adevărată şi nă¬dejdea unui sfârşit fericit, cu pace; ceasul cel din urmă nu ne va înfricoşa şi sfârşitul vieţii acesteia va fi pentru noi începutul vieţii veşnice, iar mormântul - scară către Cer.
La nouă zile după Schimbarea la Faţă sărbătorim Adormirea Maicii Domnului pentru că ea este mai presus de cetele îngereşti.
Maica Domnului este icoana vie a Bisericii, care trece pe oameni de la viaţa pământească, trecătoare, la viaţa cerească, netrecătoare.
Biserica a rânduit ca această sărbătoare să fie prăznuită în 15 august, deoarece în luna august sunt încă două sărbători care se referă la timpul Judecăţii de Apoi. Este vorba de Schimbarea la Faţă a Domnului din 6 august, care ne prezintă pe Hristos Cel preaslăvit aşa cum S-a arătat pe Muntele Tabor şi cum Se va arăta întru slavă în Ziua Judecăţii de Apoi, când va veni să judece viii şi morţii; şi apoi, spre sfârşitul lunii, în 29 august, este serbată pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul, dascălul pocăinţei şi rugător pentru păcatele noastre împreună cu Maica Domnului în ceasul morţii şi în ziua judecăţii la sfârşitul veacurilor. Adormirea Maicii Domnului ne aduce aminte şi de cele ale sfârşitului nostru.
Sărbătoarea de astăzi este şi o sărbătoare a tainei Bisericii care ne trece din lumea aceasta pământească, trecătoare, la viaţa cerească, veşnică, după ce în tot timpul vieţii Biserica ne cheamă să ne pregătim şi noi pentru adormirea întru Domnul.
Maica Domnului, ca cea mai apropiată fiinţă umană de Sfânta Treime, este rugătoare pentru noi în toată viaţa noastră şi mijloceşte pentru oameni mai ales când ei se află în situaţii grele. Preasfânta Fecioară este chemată în toate rugăciunile Bisericii; este cinstită în cultul ortodox imediat după Sfânta Treime. Este cea mai apropiată fiinţă umană de Sfânta Treime pentru că Unul din Sfânta Treime, Hristos Domnul, S-a zămislit şi S-a născut din ea.
Praznicul de astăzi este sărbătoare legală în care nu se lucrează. În această zi de pomenire deosebită a Maicii Domnului, care a devenit în România la cererea Bisericii noastre şi cu aprobarea autorităţilor de stat sărbătoare legală, aducem mulţumiri şi laudă Maicii Domnului pentru tot ajutorul pe care l-a dăruit poporului nostru român, de la naşterea lui ca popor creştinat, printr-un botez lent şi profund, ca să poată birui ispitele, valurile popoarelor migratoare, necazurile şi suferinţele de-a lungul timpului.
Fecioara Maria este ocrotitoarea familiilor, deoarece ea este mamă care a născut şi a crescut pe Pruncul Iisus şi cunoaşte nevoile tuturor familiilor. Născătoarea de Dumnezeu a cunoscut durerea cea mai mare când a văzut ca mamă cum este răstignit pe cruce Fiul ei Iisus Hristos. Ea este o mamă a suferinţelor, a durerilor. De aceea, ea înţelege şi simte orice suferinţă şi orice durere din familie, orice suferinţă a părinţilor care cresc copii şi îi îngrijesc, precum simte şi bucuriile celor care primesc ajutorul lui Dumnezeu.
Maica Domnului este şi ocrotitoarea fecioarelor, a tuturor tinerilor, este şi ocrotitoarea mănăstirilor, a maicilor şi a călugărilor. Maica Domnului este ocrotitoarea familiilor conjugale, dar şi a familiilor monahale care au fii şi fiice duhovniceşti. Maica Domnului este şi ocrotitoarea slujitorilor Bisericii. Este ocrotitoarea ierarhilor, a preoţilor şi a diaconilor pentru că fiul ei Iisus Hristos este Arhiereul veşnic. Ea este şi ocrotitoarea văduvelor, orfanilor, săracilor. Este, aşa cum o numeşte Biserica, «bucuria tuturor celor necăjiţi».
Să citim acatistele şi paraclisele Preasfintei Fecioare Maria, deoarece sunt de un real folos duhovnicesc. Când citim aceste rugăciuni, după o vreme simţim în sufletul nostru multă pace şi bucurie. Sunt pacea şi bucuria pe care ni le dăruieşte Maica Domnului ca pace şi bucurie venite de la Preasfânta Treime în sufletele noastre prin rugăciunile ei. În evlavia poporului nostru sunt trăite şi cunoscute multe minuni care s-au săvârşit de Maica Domnului, ajutând pe oameni în situaţii dificile şi sporind bucuria lor atunci când s-au împlinit cererile lor.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să simţim ajutorul Maicii Domnului atunci când o chemăm în rugăciune, când îi adresăm cântare de laudă împreună cu Biserica întreagă, când citim acatistele şi paraclisele ei. Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dăruiască credinţă puternică să putem urma pilda Maicii Domnului - ascultare şi smerenie în bucuria de a sluji lui Dumnezeu - spre slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire. Amin.