,,Alergarea este sfântă, deoarece sportivul, antrenându-se, are numai de câştigat… Este cel mai bun remediu pentru stres” - Interviu cu Emil Alecu Stan, vicecampion balcanic şi dublu campion naţional la atletism

Nu credem că s-ar potrivi mai bine, ca o sinteză a „urmei” lăsate pe acest pământ de personalitatea profesorului-antrenor Emil Alecu Stan (de la Liceul Tehnologic Nr. 1 din Luduş) şi cantorul Bisericii Ortodoxe din Gheja, decât înţeleptele cuvinte - care urmează să dea sensul unei adevărate vieţi - ale prozatorului şi dramaturgului, născut în Ucraina, Nikolai Vasilievici Gogol: „Ţineţi minte, nu suntem deloc chemaţi în lume pentru sărbători şi ospeţe. Noi suntem chemaţi, AICI, la bătălie: vom sărbători biruinţa DINCOLO”. Cu siguranţă că, pentru interlocutorul nostru, în calitatea sa de fost sportiv de performanţă legitimat la renumitul club al Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport, tocmai ideea aceasta de bătălie, de a căuta cu îndrăzneală desăvârşirea, stă la baza unei traiectorii (remarcabile) atât profesionale, cât şi familiale, prin care a reuşit, cu o tenacitate ce nu exclude caracterul său sociabil, să renunţe la plăcerile secundare ale vieţii pentru a acorda prioritate pregătirii sportive, pe „frontul” a zeci de mii de ore de antrenament, încununate cu bucuria de a fi clasat, printre primii, la diverse concursuri internaţionale şi interne: în 1994, în Bulgaria, a obţinut titlul de vicecampion balcanic cu echipa de cros a României; în 1997, la Bucureşti, a fost dublu campion naţional de seniori (la 800 m şi 4x400 m); în 1998, tot la Bucureşti, s-a situat pe locul III la Campionatele Internaţionale ale României etc.! Cum aceste rezultate deosebite sunt legate şi de Credinţa pe care Emil Alecu Stan o are în puterea lui Dumnezeu, fără de care nimeni nu ar putea face nimic, se poate spune că victoriile în „bătăliile” sale, de AICI, sunt un semn al sărbătoririi „biruinţei” celei de DINCOLO…
- Prezentaţi-ne, succint, câteva date biografice!
- M-am născut la 23 februarie 1975, în oraşul Luduş. În 2003, m-am titularizat la Grupul Şcolar Industrial Luduş, pe postul de antrenor la Clubul Sportiv Şcolar, apoi - după 8 ani - am trecut pe postul de profesor de Educaţie Fizică şi Sport în acelaşi liceu, unde sunt şi în prezent. Din 2016, sunt preşedintele Asociaţiei Judeţene de Atletism Mureş şi, de peste 16 ani, sunt cantor la Biserica Ortodoxă din Gheja. Sunt căsătorit şi am trei fete minunate: Lorena, Andra şi Denisa.
- V-aţi gândit, în copilărie, că veţi ajunge campion naţional şi profesor de Educaţie Fizică şi Sport? Sunt, la mijloc, fie sportivi care v-au fost model, fie îndemnuri ale unor persoane cărora astăzi le-aţi aduce mulţumiri?
- Nu. Nu m-am gândit, nicio clipă, până când domnul profesor Alexandru Cârpaci, cu „ochiul specialistului”, a văzut în mine un potenţial talent şi mi-a propus să începem antrenamentele, eu fiind elev în clasa a V-a. Apoi, domnul profesor mi-a contactat părinţii, explicându-le că prin muncă şi disciplină pot să ajung campion şi mai târziu chiar profesor de Educaţie Fizică. Au urmat ore, zile, ani de antrenamente istovitoare. De altfel, domnul profesor avea o vorbă: ,,atletismul este muncă de ocnaş”! După şase ani de antrenamente, am câştigat locul 1 la Campionatele Naţionale de primăvară în proba de 800 m, dar am avut ulterior o „cădere” la Campionatele Naţionale din vară. Am vrut să renunţ, însă (cum nimic nu este întâmplător), un bun prieten, Ioji Szabo, mi-a dat o carte cu îndemnul să o citesc. Trebuie să recunosc că acea carte m-a făcut să merg mai departe şi, în următorul an, am câştigat două medalii de bronz: prima medalie a fost la Campionatul Naţional de Cros de la Craiova (în primăvară) şi a doua la Campionatele Naţionale de Pistă, în vară, la Bucureşti, în proba de 800 m.
Model pentru mine a fost însuşi domnul profesor Alexandru Cârpaci, fost sportiv de performanţă cu succese notabile în probele de semifond şi fond. Implicarea sa totală în ceea ce face, ca un adevărat formator de oameni, mi-a insuflat-o şi mie. Nu pot să nu îl amintesc şi pe domnul profesor şi antrenor emerit Gheorghe Rugină, cel care m-a pregătit, timp de şase ani, când eram legitimat la clubul Facultăţii, sub îndrumarea căruia am câştigat 31 de medalii la campionatele naţionale şi internaţionale. A fost un om apreciat şi respectat în atletismul românesc. Le mulţumesc din inimă, pentru tot efortul depus şi sprijinul acordat, precum şi familiei mele (în special mamei, care a făcut mari sacrificii să mă vadă un om demn şi cu zâmbetul pe buze)!
- Sportul de performanţă necesită un regim special? Ce alte pasiuni v-au fost de folos pentru a vă întări psiho-somatic, în competiţii?
- Da. Performanţa cere sacrificii, disciplină „de fier”! Programul zilnic este calculat, pe ore, de dimineaţa şi până seara (masă, teme, somn). Fără un program riguros (motivaţie, dăruire, sacrificiu) nu poţi obţine rezultate notabile nici în sport, nici în viaţa de zi cu zi. Când eram student, am avut onoarea să mă antrenez cu două mari campioane în întrecerile internaţionale şi naţionale: Ella Kovacs (din Luduş) şi Gabriela Szabo (din Bistriţa). Antrenamentele erau extrem de severe… Gândiţi-vă că, în trei săptămâni de pregătire, am făcut aproape 700 de km de alergare şi tempouri… În acel an am obţinut titlul de vicecampion naţional la seniori şi campion naţional la tineret, în proba de 800 m, la Campionatele Naţionale de Sală de la Bucureşti.
Performanţa este ştiinţă pentru că omul, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, este o fiinţă complexă (bio-psiho-socială) şi trebuie acţionat pe toate planurile: în paralel, mi-a fost de folos şi învăţarea regulilor şi practicarea altor sporturi (fotbal, handbal, baschet, volei, înot, gimnastică, judo etc.).
- Ca preşedinte al Asociaţiei Judeţene de Atletism Mureş v-aţi făcut o imagine de ansamblu asupra sportului mureşean. Mai sunt atraşi tinerii de astăzi de ideea de concurs şi de performanţă sportivă?
- În general, sportul mureşean stă bine la capitolul rezultate obţinute în ultimii ani: numai în 2019, sportivii mureşeni au obţinut 27 de medalii la campionatele mondiale, europene şi balcanice şi 379 de medalii la campionatele naţionale, la diferite discipline. În anul 2020, au fost premiaţi 45 de sportivi seniori, 50 de sportivi juniori şi 20 de copii (tinere speranţe), care s-au situat pe primele locuri în competiţii de nivel mondial, european, balcanic şi naţional. La atletismul judeţean, însă, lucrurile nu stau prea bine, la diferite cluburi sportive, excepţie făcând Clubul Sportiv Municipal Sighişoara, unde s-au remarcat, ţinând ştacheta sus, sportivi cu rezultate bune la nivel naţional şi internaţional: Mădălina Florea şi Rareş Mikloş. Pe această cale ţin să îl felicit pe antrenorul lor, domnul profesor Ion Avram.
Pentru a avea rezultate, este nevoie de piste de alergare cu covor sintetic. Aşa ceva avem doar la Sighişoara, iar rezultatele se văd. Sperăm ca, în viitor, să avem în fiecare oraş din judeţ. La Luduş există un proiect de construire a unui stadion nou şi - de ce nu? - a unei piste sintetice de alergare. Eu am o vorbă: alergarea este sfântă, deoarece sportivul, antrenându-se, are numai de câştigat… Este cel mai bun remediu pentru stres.
Copiii, în general, sunt dornici de mişcare, dar, din păcate, o parte dintre ei sunt influenţaţi negativ de partea de tehnologie (telefon, laptop etc.) şi, colac peste pupăză, a venit şi această pandemie care a pus „capac”… De obicei, când ne uităm la o piramidă suntem atenţi la vârf, mai puţin la baza sa solidă. Aşa este şi într-o ramură sportivă, ca să ai un campion ai nevoie de o bază de selecţie. Totuşi, observ că mai există tineri atraşi de performanţă, dar au nevoie de un mediu propice şi, desigur, să fie stimulaţi material şi financiar.
- Spuneţi-ne câteva aspecte despre implicarea dumneavoastră, ca profesor de specialitate, în sportul luduşean!
- Disciplinele tradiţionale în oraşul Luduş sunt atletismul şi handbalul, discipline la care sportivii luduşeni (Ella Kovacs, Ovidiu Tat, Dănuţ Moldovan, Farkas Balazs, Sebastian Beldean, Raul Deteşan, subsemnatul şi fiicele mele) au avut cele mai bune rezultate la nivel naţional şi internaţional.
Nu vreau să neglijez faptul că discipline ca fotbalul, judoul, tenisul de masă, skandenbergul (disciplină olimpică în viitor) au avut rezultate bune, în plan naţional şi internaţional. În 2009, la Clubul Sportiv „Mureşul Luduş” s-a înfiinţat secţia de baschet. Cel mai important lucru este faptul că la Luduş atât sportul de masă, cât şi sportul de performanţă este susţinut şi sprijinit. Sunt şi alte iniţiative, derulate cu aportul altor colegi (Campionatul Judeţean de Cros şi Pistă pentru copii şi juniori, competiţia de masă „Aleargă pentru sănătatea ta”, fazele judeţene la pentatlon, handbal, fotbal, cros din cadrul Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar, competiţia interjudeţeană „Trofeul Ella Kovacs” etc.).
- Cum vedeţi dumneavoastră, un creştin practicant, lucrarea lui Dumnezeu în propria viaţă sportivă? Care sunt cele mai importante „roade” ale credinţei?
- Dumnezeu este prezent în viaţa fiecăruia, întrucât avem o misiune în această viaţă (trecătoare) în care trebuie să îmbinăm necesităţile sufletului cu cele ale trupului. Dacă avem conştiinţa că Dumnezeu este prezent în noi - prin rugăciune, post, milostenie - şi Dumnezeu ne va da cu mult mai mult cele de trebuinţă trupului şi duhului: ,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Credinţa mi-a dezvoltat mai multe atribute: ordinea, cinstea, dreptatea, atenţia, ţelul, răbdarea, înfrânarea, bucuria, dragostea…
- Ne spuneţi un moment impresionant, emoţionant, din contextul participării la un eveniment sportiv?
- Cel mai emoţionant moment a fost câştigarea primei medalii de bronz la juniori, în proba de 8 km la Campionatul Naţional de Cros, de la Craiova, în anul 1993, după şase ani de muncă. A fost un moment emoţionant când am urcat pe podium în treningul cu emblema CSS Luduş pe spate…
- Ce le-aţi recomanda, în aceste clipe grele mondiale, elevilor şi părinţilor lor?
- Sfinţii Părinţi spun: „Pe trup îl distruge lenea, iar pe suflet indiferenţa prin nelucrarea celor care conduc spre apoteoză”. Dacă pe trup îl distruge lenea, le-aş recomanda tinerilor cât mai multă mişcare în aer liber, alergare, curse cu bicicleta, schiatul… Pentru păcatul nepăsării, le-aş recomanda mai multă rugăciune, post, fapte bune, spovedanie, împărtăşanie… Şi, astfel, vor ajunge să aibă minte senină şi-n inimă Lumină!
- V-aţi călăuzit existenţa după o deviză, un dicton?
- Da. Deviza mea: ,,Nimic nu este întâmplător”! Cred că tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă, bun sau rău, are un scop benefic, asupra noastră, chiar dacă nu ne dăm seama pe moment…
- Ce trăsătură de caracter vă impresionează, mai mult, la tinerii pregătiţi pentru performanţa sportivă?
- Cred că cea mai importantă trăsătură de caracter ar fi perseverenţa! Să termini ceea ce începi, să continui calea pe care ai ales-o în ciuda obstacolelor şi să-ţi facă plăcere să duci la bun sfârşit ceea ce ai început!
-Mulţumim pentru gentileţe!
- Cu multă bucurie! Vă salut cu respect!

Categorie: