Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.165, 16.12.2010; Titlu: La graniţa Pământului Secuiesc / Biblia luptei pentru autonomie, Semnează: Szekeres Attila


Noul volum semnat de istoricul din Sfântu-Gheorghe, Kadar Gyula, redactorul revistei Tortenelmi Magazin, se intitulează La graniţa Pământului Secuiesc.
Prin prisma mesajului pe care îl transmite, volumul poate fi apreciat drept biblia luptei pentru autonomie, el contribuind la aprofundarea cunoştinţelor noastre de istorie şi refl ectând asupra sentimentelor generate de situaţia de minoritari. Semnatarul este convins că trebuie conştientizate necesitatea şi importanţa autoguvernării locale. Istoricul evidenţiază că în Transilvania, drepturile maghiarimii nu trebuie comparate cu cele de care dispun imigranţii din Europa.

Dacă datorită cursurilor de istorie derulate în şcoli, un copil maghiar sau secui creşte cu convingerea că este un venetic pe acest pământ, eficienţa luptei pentru autonomie este lipsită de speranţe - susţine Kadar Gyula, adăugând: dacă un popor îşi cunoaşte rădăcinile, trecutul, este conştient şi de drepturile care i se cuvin. Semnatarul apelează la toate mijloacele posibile pentru a ne transmite convingerea sa. În interesul confirmării importanţei luptei pentru autonomie, pe lângă istoriografie, este aplicată şi informarea politică, îmbinată cu publicistica.
Borna de hotar
Cunoscând vociferările prezente pe scena politică şi în presă, înţelegem şi semnifi caţia titlului La graniţa Pământului Secuiesc. Semnatarul, originar din localitatea Ilieni, analizează şi atmosfera ostilă generată în urma adoptării stemei satului său natal şi încearcă să ne explice ponderat că borna de hotar de pe stema comunei situate la graniţa dintre Pământul Secuiesc şi Ţara Bârsei, care a fost transpusă din simbolul secular în stema actuală a unităţii administrative, nu simbolizează destrămarea unităţii statale, ci refl ectă asupra unui fapt istoric: indică graniţa Pământului Secuiesc, pe care o marcase şi atunci când România nu exista ca stat.
Patria secuiască
Kadar Gyula nici nu caută răspunsul la întrebarea: unde este patria secuiască? Prin deducţie logică, el oferă un răspuns, ca urmare, întrebarea nu e retorică.
De ce este dureroasă pentru un secui definirea noţiunii de patrie? Deoarece el trăieşte pe Pământul Secuiesc, pe un teritoriu care, în baza principiului autodeterminării, ar fi dat dreptul la o statalitate independentă, însă constituţia română şi şirul tratatelor internaţionale nu sunt dispuse să ia la cunoştinţă acest lucru - scrie Kadar Gyula. Secuii trebuie să audă deseori cum sunt făcuţi bozgori care-şi deschid briceagul, sau apatrizi, iar cei din ţara ciuntită îi numesc români sau valahi. Şi toate acestea se întâmplă în condiţiile în care ei au casă, patrie, viaţă, pământ natal. Nicăieri în lume nu există un alt grup etnic care să pomenească de pământul său, de gospodăria sa ca de propria sa viaţă.
Unde se află patria secuiască? Pământul Secuiesc este patria maghiarilor secui, istoria şi cultura întreg Bazinului Carpatic reprezintă sufl etul lor, limba maghiară este limba lor maternă. Maghiarii secui trăiesc într-un spaţiu vital a cărui istorie se leagă de ei, într-un spaţiu în care se simt acasă. Ei nu pot simţi că România este patria lor, pentru că, în această ţară, (şi) denumirea de Pământ Secuiesc este stigmatizată. De asemenea, nu poate fi o patrie nici ţara ciuntită a cărei populaţie a votat în defavoarea gândirii într-o naţiune maghiară unitară.
Secuilor nu le-a rămas altă patrie decât pământul lor natal, Pământul Secuiesc, pentru a cărui dăinuire trebuie să lupte în fi ecare zi, pentru că acesta este destinul lor, nu au cum să procedeze altfel. Pot beneficia de condiţii materiale bune, limba şi cultura lor se pot lansa liber doar în propria lor viaţă, în casa-patria lor, într-o patrie în care ei sunt stăpânii. Îşi pot imagina autodeterminarea internă, autonomia lor, şi în cadrul României, doar să li se permită să-şi trăiască viaţa!
Popor, nu doar naţionalitate
Prin prezentarea datelor istorice, semnatarul încearcă să dovedească faptul că în cazul secuimii nu este vorba doar despre o naţionalitate, ci despre un popor. Se poate afirma ferm că poporul secui nu va renunţa la dreptul său la autodeterminare. În Europa medievală, unde se instaurase feudalismul, doar poporul secui dispusese de o astfel de independenţă unică. Tocmai pentru acest motiv trăim cu convingerea că secuimea nu va renunţa la dreptul la autodeterminare teritorială. În opinia noastră, în secolul al XXI-lea, nu e nevoie de modifi carea graniţelor, deoarece în Europa regiunilor poate fi înfăptuită autodeterminarea poporului secui, autodeterminare care, depăşind graniţele, îi va asigura posibilitatea de a-şi păstra identitatea în cadrul României, ca părtaş al limbii şi culturii maghiare - susţine Kadar Gyula.
Autonomie
Analizând importanţa autonomiei, semnatarul precizează: doar astfel îşi poate păstra poporul secui identitatea, doar astfel poate interveni în stabilirea propriului destin, doar astfel va fi asigurat în cadrul instituţiilor publice principiul simetriei. Bilingvismul poate fi realizat în baza intereselor reciproce. Soluţia din Tirolul de Sud pare a fi un model posibil de urmat. Printre altele, acest lucru înseamnă că dacă cineva îşi dă silinţa să-şi însuşească o altă limbă, este îndreptăţit să primească un spor de cunoaştere a limbii, de 10% din venitul realizat.
Scopul semnatarului este conştientizarea cititorilor maghiari din Transilvania de faptul că li se cuvin, ca şi unui popor indigen, aceleaşi drepturi ca şi românilor. Însă pentru a benefi cia de drepturi egale, maghiarimea are nevoie de un sistem instituţional şi o administraţie corespunzătoare. Acestea pot fi realizate printr-o oarecare formă a autoguvernării locale, culturale şi teritoriale. Pentru maghiarii care trăiesc disparat, cadrul optim va fi asigurat de autonomia culturală, în cazul celor care trăiesc în majoritate într-o anumită aşezare, de autonomia locală, iar în unele regiuni ale Pământului Secuiesc şi din Partium, de autoguvernarea teritorială. Indiferent de limbă şi cultură, fiecare are nevoie de adoptarea la nivel local a deciziilor, având în vedere că doar în cunoştinţa potenţialului local pot fi întreprinse măsurile corespunzătoare. E important ca fiecare să simtă că pământul pe care trăieşte este al său - precizează Kadar Gyula.
Credem în învierea Pământului Secuiesc
La finalul volumului, semnatarul îşi manifestă convingerea fermă că în această regiune istorică, poporul secui va fi capabil, bazându-se pe propriile sale tradiţii, să-şi reorganizeze viaţa în aşa fel încât şi membrii comunităţilor româneşti colonizate în oraşele secuieşti şi stabilizate, în secolele precedente, în zona periferică a Pământului Secuiesc, să se simtă ca acasă. În vreme ce românii revendică Transilvania în baza dreptului majoritar, iar maghiarimea o pretinde invocând dreptul istoric, Pământul Secuiesc este (şi) al secuilor, în baza proporţiei numerice a populaţiei şi a dreptului istoric. Acesta e motivul pentru care credem în învierea Pământului Secuiesc! Credem că acest lucru se poate înfăptui şi în cadrul României.