Credinţa, părinţii şi… aducerea aminte

1. „ADUCEŢI-VĂ AMINTE DE MAI-MARII VOŞTRI, CARE V-AU GRĂIT VOUĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU; PRIVIŢI CU LUARE AMINTE CUM MI-AU ÎNCHEIAT VIAŢA ŞI URMAŢI-LE EXEMPLUL. IISUS HRISTOS, IERI ŞI AZI ŞI ÎN VECI, ESTE ACELAŞI.” (Evrei, cap. XIII)
2. „Părinţii voştri din vechime, prin CREDINŢĂ au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere.”
3. „Cei din vechime, prin CREDINŢĂ, au fost ucişi cu pietre, au fost puşi în cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. FĂRĂ CREDINŢĂ NU ESTE CU PUTINŢĂ SĂFIM PLĂCUŢI LUI DUMNEZEU, CĂCI CINE SE APROPIE DE DUMNEZEU TREBUIE SĂ CREADĂ CĂ EL ESTE ŞI CĂ SE FACE RĂSPLĂTITOR CELOR CARE ÎL CAUTĂ.”
EPISTOLA către EVREI,
este considerată un adevărat tratat de dogmatică şi una din cele mai bune scrieri ale Sfântului Apostol Pavel. După părerea celor mai mulţi dintre teologii ortodocşi şi romano-catolici, această epistolă le-a fost adresată de Pavel creştinilor din Ierusalim şi din aria Palestinei în timp ce el se afla în Italia, anume în anul 65 sau, după unii, în primăvara lui 64, adică după eliberarea sa din prima captivitate romană şi înainte de a pleca în Spania. Din cuprinsul epistolei reiese cu limpezime că aceşti creştini aveau nevoie de ajutor moral, de îndemnuri de încurajare. Ardoarea credinţei lor, atât de puternică la început, a intrat acum într-o fază de declin, de oboseală, de delăsare; persecuţiile i-au descumpănit, unii din ei par gata să apostazieze (să se lepede, să renunţe). Părinţii şi scriitorii bisericeşti ai Răsăritului au admis că Epistola către Evrei este opera lui Pavel. Ea face parte din „ANTILEGOMENA lui LUTHER”, împreună cu epistolele Iacob, Iuda şi Apocalipsa lui Ioan.

Cuvinte ziditoare:
- „Luaţi aminte la cel ce a răbdat de la cel păcătos, ca să nu vă lăsaţi osteniţi, slăbind în sufletele voastre.”
- „DUMNEZEU PE CINE ÎL IUBEŞTE, ÎL ŞI CEARTĂ…”
- „Căutaţi PACEA cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre.”
- „Să ne apropiem de tronul lui Dumnezeu cu încredere, ca să aflăm har şi milă, spre ajutor la timp potrivit.”
- „Luaţi seama, fraţilor, să nu fie cineva, dintre voi, cu o inimă vicleană a necredinţei, ca să vă depărteze de la Dumnezeul cel viu”.

P.S. Alexandru Vlahuţă (1858-1919), scriitor român. Una din cele mai cunoscute cărţi ale sale fiind România pitorească, despre care Dumitru Micu (1928-2018, istoric şi critic literar) spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de ţară”: CREDINŢA este eternă, ca primăvara, ca florile. Şi în artă ca şi în religie, dacă nu-i credinţă, totul se sfărâmă”.