Drumul spre Ţară

Mă arde iar dorul de Ţara mea - Mamă,
şi sufletul tot, de dor îmi e rană...
Cu glas de durere azi Ţara mă cheamă,
să-i trec nedreapta istoriei vamă...

Aşteaptă hapsânii, adânc să lovească,
răi vameşii, pentru trădare plătiţi,
şi-n suflet mă doare că pot să trăiască
vânduţi precum Iuda, pe câţiva arginţi.

La vamă s-aştepte tăcuţi mercenarii…
eu ştiu o cărare spre soare să urc,
cei răi, azi, să ştie... că pot temerarii
s-ajungă în Ţară prin vamă de cuc.

Şi trec în tăcere, cu cartea în mână,
hotarul strâmb... pe trupul Ţării brăzdat,
şi pot iar să învăţ, în limba română,
cuvintele mamei ce Ţară mi-a dat.

Şi trec în tăcere a răului vamă,
ascuns de canalii cu tigvele reci,
când Ţara mă cheamă cu glas de aramă
şi doru-mi deschide dorite poteci...

Categorie: