EROI ROMÂNI (II) Academician Nicolae Iorga

Ortodoxul Iorga a fost înzestrat de Dumnezeu cu o minte strălucitoare, genială. S-a născut, în 1871, la Botoşani. Având o memorie ieşită din comun, a absolvit Universitatea din Iaşi într-un singur an, luându-şi examenele la materiile de pe toţi cei 3 ani. Cu toate că a avut o activitate ştiinţifică prolifică, rezumată la 1003 volume şi o largă recunoaştere internaţională, se autoaprecia afirmând că nu este altceva decât „o secătură”. A fost căsătorit cu Catinca, o soţie iubitoare care i-a dăruit 11 copii. Savantul Iorga şi-a asumat un mare rol în istoria naţională, implicâdu-se decisiv şi cu autoritate în momentele cruciale: a susţinut cauza românilor din Austro-Ungaria, a contribuit la formarea României Mari, a reacţionat la abuzurile evreilor, s-a opus unor exagerări legionare etc.. A ajuns, la un moment dat, să deţină şi funcţia de prim-ministru. În cele din urmă, stârnind invidii şi controverse, a fost asasinat de un comando format din 5-8 legionari. Aceştia l-au ridicat pe academician de la locuinţa sa din Sinaia, l-au dus la marginea pădurii Strejnic (Prahova) şi l-au împuşcat cu 9 focuri de armă. Apoi, i-au ciopârţit şi batjocorit trupul. A plecat la Domnul având mâinile încrucişate, în semn de cruce, ceea ce înseamnă că a fost lăsat să se roage. Presa vremii a tăcut, iar procesul a tărăgănat. Cu toate acestea, în 1941 Ion Antonescu a dat ordin ca asasinii lui Iorga să fie reţinuţi şi condamnaţi. Majoritatea, însă, nu au fost prinşi.
În semn de respect, 47 de universităţi şi academii, din întreaga lume, au arborat drapelul în bernă. Nu însă şi Universitatea din Bucureşti!