Fostul episcop şi Patriarhul Daniel sau cum se dă ţânţarul la armăsar

În urma comunikatului emis de biroul de presă al unui domn europarlamentar, cred că este nevoie să fie lămurite anumite aspecte. Aceasta pentru că textul comunikatului abundă de neadevăruri prin care se încearcă intoxicarea şi inducerea în eroare a opiniei publice. Prin amestecul, bine gândit, a multor neadevăruri cu frânturi de adevăr, se încearcă inducerea ideii „unei mari nedreptăţi făcute comunităţii bisericeşti şi minoritare de naţionalitate maghiară”. Textul este un veritabil cocteil molotov, căruia nu-i mai lipseşte decât ribentrop ca să explodeze. Astfel, deşi la început se afirmă că „după îndelungi tergiversări CJ Covasna a pierdut, iar BOR a intrat în posesia clădirii fostului sediu al BNR Sfântu-Gheorghe”, în fraza imediat următoare, onorabilul europarlamentar o ia la vale şi zice că „la 7 iunie a.c., prin executare forţată, autorităţile au încercat să pună în posesia bisericii ortodoxe imobilul de mare valoare”, fapt pentru care a simţit nevoia să se deplaseze „urgent la faţa locului”, dar acolo, ce să vezi, a constatat că, „între timp, se reuşise împiedicarea executării forţate”. În clipa aceasta, parcă simţi cum întregul mapamond răsufla uşurat. De fapt, iată cum o fărădelege este ridicată la rang de virtute. Nimic nou în univers. Acum, totuşi, să ne lămurim: este Biserica Ortodoxă Română (BOR) în posesia clădirii sau s-a încercat punerea în posesia bisericii ortodoxe a imobilului „de o inestimabilă valoare”? Realitatea este că Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei i-a fost dată în folosinţă, prin H.G. 2443/2004, această clădire, drept câştigat ulterior şi în instanţă (Hotărârea nr. 87/F a Curţii de Apel Braşov rămasă definitivă prin Decizia nr. 553/2010 a ICCJ a României), însă NU A INTRAT ÎN POSESIA ACESTUI IMOBIL NICI PÂNĂ ÎN CLIPA DE FAŢĂ datorită refuzului Consiliului Judeţean (CJ) Covasna de a pune în aplicare o hotărâre judecătorească. Iată fărădelegea, aşa că unde este virtutea?!
Este bine să se ştie şi faptul că H.G. 2443/2004 a fost semnată de primul ministru interimar Eugen Bejenariu şi nu de domnul Adrian Năstase, care în acel timp demisionase din postul de prim-ministru pentru simplul fapt că era candidat la Preşedinţie. Se încearcă însă asocierea acestui caz cu persoana unui om aflat în clipa de faţă într-o situaţie nefericită şi nu strică, nu-i aşa, un pumn de noroi aruncat în faţa adversarului. Dacă nu-l orbeşte, măcar îl mânjeşte. Tipic pentru domnul europarlamentar, care şi-a făcut un crez din mânjirea imaginii României în faţa lumii. De asemenea, afirmaţia că la data emiterii hotărârii de guvern Executivul provizoriu nu avea competenţa de a emite hotărâri privind dreptul de proprietate este neadevărată şi insidioasă. Printre prerogativele limitate ale unui guvern aflat în situaţia invocată, se numără şi aceea de a hotărî în această speţă. Instanţa de judecată reţine de altfel acest aspect şi se pronunţă în consecinţă.
Adresarea unei scrisori Preafericitului Daniel, Patriarhul României, consider că este un lucru foarte bun. În acest fel, cred că s-a reuşit în cel mai direct şi fericit mod de a se readuce pe agenda Patriarhului şi a Sfântului Sinod al BOR problema retrocedării proprietăţilor care au aparţinut bisericilor ortodoxe din judeţele Covasna şi Harghita, pe care comisiile locale care funcţionează pe lângă primăriile conduse de primari ai „minorităţii”, cum zice domnul europarlamentar, refuză pur şi simplu să le înapoieze. Este bine să se ştie că bisericilor ortodoxe din Covasna şi Harghita nu le-au fost înapoiate nici 20 la sută din proprietăţi. Şi pentru aceasta, nu se aduce nicio acuză bisericilor maghiare, aşa cum încearcă domnul europarlamentar să facă incriminând BOR. Dacă se simt nedreptăţiţi, să se adreseze justiţiei, şi cei vinovaţi să plătească. Excluzând orice nuanţă de reciprocitate, nu putem să nu remarcăm faptul că statul ungar, cu complicitatea unor neromâni din Guvernul nostru, a furat pur şi simplu întreg patrimoniul lăsat de Emanuil Gojdu BOR. Şi asta în văzul întregii lumi, fără nicio reţinere. Încercarea domnului europarlamentar de a amesteca BOR în conflicte existente între stat şi bisericile maghiare, aducând în vorbire cazurile „Colegiul Szekely Miko” şi „Gimnaziul Reformat Lorantffy Zsuzsanna”, este o perfidie crasă. Reamintesc distinsului domn că cel puţin în primul caz totul a pornit de la o reglare de conturi între membri aparţinând „comunităţii minoritare”, cum bine zice dumnealui.
Perfidă este şi grija pe care o manifestă în legătură cu „lumina nedorită în care este pusă cooperarea dintre Bisericile din România” datorită „cazului de la Sfântu-Gheorghe”, precum şi calitatea de „fost episcop” în care se adresează Patriarhului.
Bine ar fi să ştie domnia sa că singura calitate a unui „ex” (indiferent de poziţia avută) este aceea că nu mai are nicio calitate. Aşa că să aibă decenţa de a lăsa problema cooperării între Bisericile din România în grija celor care au această competenţă. Însă, dacă totuşi vrea să se bage în seamă, îi recomand să se adreseze fostului Patriarh.
Fraza de încheiere a comunicatului este monumentală. O adevărată bomboană pusă pe colivă. Nici că se putea o mai bună dovadă a caracterului demagogic şi propagandistic al comunicatului. În acest sens, sunt scutit de orice efort când domnul europarlamentar aminteşte de „egalitatea democratică dintre Biserici”, de „Legea Cultelor din 2006”, de „comunitatea ecumenică a Conferinţei Bisericilor Europene şi în Consiliul Mondial al Bisericilor”, pentru că „vezi dumneata bibicule cum le zici matale, nimeni nu-i în stare”. Unde eşti, coane Iancule, că acum ai avea ce scrie. Am, totuşi, o nedumerire: „DEPUTATUL NOSTRU ÎN PE”, despre care se spune în comunikat că a trimis o scrisoare Patriarhului, de fapt al cui deputat este? Cornel Cristoloveanu (Braşov)