În inima României, la izvoarele Mureşului şi Oltului

Dialog cu un edil destoinic - Mihail Tinca, primarul comunei harghitene Voşlăbeni

„Cândva în vremurile îndepărtate, pe vârful unui munte din Carpaţii Răsăriteni, au trăi un crai şi o crăiasă care au avut doi fii gemeni. Unul a primit numele Mureş, celălalt Olt, unul fiind mai liniştit, celălalt mai aprig. Iscându-se în acele vremuri un cumplit război, craiul a plecat în luptă, de unde nu s-a mai întors. Cei doi fii, Mureşul şi Oltul, înduioşaţi de lacrimile crăiesei, au decis să plece în căutarea tatălui lor, dar din cauza firii lor diferite, s-au certat şi au pornit în direcţii diferite, neascultând sfatul crăiesei de a nu se despărţi unul de celălalt. Crăiasa auzind aceasta, s-a rugat la Dumnezeu să-i facă nemuritori copiii. Dumnezeu i-a îndeplinit dorinţa, transformându-i pe cei doi fraţi în ape curgătoare, fiecare traversând cei mai frumoşi munţi, cele mai roditoare dealuri şi cele mai bogate câmpii.” (voslobeni.ro)
Ei bine, iubiţi cititori ai „Condeiului ardelean”, pe aste meleaguri din inima României noastre dragi, despre care atât de frumos vorbeşte legenda, l-am găsit pe unul din primarii destoinici ai românilor din Covasna şi Harghita, pe care, desigur, cei fideli îl cunosc şi din alte relatări ale publicaţiei noastre cu dragoste de Ţară. Primarul comunei Voşlăbeni, domnul Mihail Tinca, căci despre el este vorba, ne-a primit cu drag, răspunzând bucuros invitaţiei de a intra în dialog cu noi; aşezat, cu multă răbdare în glas, aşa cum îl ştim de ani de zile.
Convorbirea noastră începe firesc, despre Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului, staţiunea aparţinătoare de comuna pe care domnia sa o păstoreşte: „În vara aceasta s-a desfăşurat cea de-a XIV-a ediţie a acestei prestigioase manifestări a românilor, atât de aici, din centrul Ţării, cât şi a celor trăitori în teritoriile istorice româneşti de la actualele hotare ale României. Este o manifestare cu caracter spiritual, cultural, dar care în acelaşi timp, are menirea de a spune lucrurilor pe nume în ceea ce priveşte interesele şi politicile naţionale ale Ţării noastre, nu întotdeauna aplicate corect de cei ajunşi vremelnic la putere. Şi atunci se întâmplă că organizatorii, dimpreună cu participanţii la Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului, mai şi deranjează. Dar, nu-i aşa, aceasta este democraţia, pe care noi am câştigat-o cu preţul sângelui vărsat de sutele de tineri în 1989, ca fiecare să îşi poate exprima punctul de vedere, iar organele statului să poată fi îndreptate pe drumul cel bun atunci când se îndepărtează de la idealurile naţionale”. Da, şi am adăuga noi, Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului deranjează, pe lângă faptul că transmite, an de an, un mesaj patriotic, însă echilibrat şi pertinent, şi prin locul în care se desfăşoară, adică tocmai în inima unui scump pământ românesc pe care unii îl visează autonom, un „ţinut secuiesc” dar care nu are secui, căci la fiecare recensământ oficial rezultă că pe-aici, prin judeţele Covasna şi Harghita, îşi duc traiul doar vreo câteva sute de persoane care îşi declară această etnie. În acest context, îl rugăm pe Mihail Tinca să ne spună cum este să fi singurul primar român, pe o rază de zeci, chiar sute de kilometri, pe DN-ul care traversează „ţinutul” tocmai de la Chichiş, de la hotarul Covasnei cu Braşovul, şi până în Sărmaş, comună care „deschide” zona Topliţei, sau a nordului judeţului Harghita, cum le place localnicilor să spună. O întrebare „cam” retorică, ne zicem în gând, la cum ne priveşte primarul. Parcă-l şi auzim că s-a obişnuit, cum să fie?! Dar nu, răspunde cu calmu-i proverbial: „Vă daţi seama că nici locaţia pentru Universitatea de Vară de la Izvoru-Mureşului, care se ţine la Complexul Naţional Sportiv, cum nici locul aşezării Sfintei Mănăstiri „Adormirea Maicii Domnului” din aceeaşi localitate nu au fost alese la întâmplare, la timpul respectiv, când Înaltpreasfinţitul Ioan, atunci Episcop al Covasnei şi Harghitei, acum Mitropolit al Banatului, a avut rolul cel mai important şi decisiv. Aici, la această prestigioasă manifestare, vin în fiecare an personalităţi de marcă pentru a conferenţia şi a ridica problematica identităţii noastre naţionale. Mă refer atât la cei de la noi din Ţară, cât şi la cei din Basarabia, Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria ori chiar, mai nou, din diaspora, deci din Italia, Spania… Şi atunci, normal că mă simt onorat pentru că astfel de evenimente se întâmplă pe la noi, unde avem şi aşa edificii însemnate pentru zona noastră. Numai că, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că localitatea noastră este o oază de românism într-o mare ungurească. Faptul că românilor din ţările vecine nu li se acordă drepturi este anormal, şi ştim asta, dar ca să trăieşti cum trăim noi, cei din Harghita şi Covasna, în propria ta Ţară, şi statul să nu facă nimic, ba să mai şi pactizeze cu liderii minorităţii, care au ajuns să aibă privilegii, nu drepturi, asta este total impardonabil, absolut de neînţeles şi de netolerat. Pur şi simplu la noi este un paradox, să ai această problemă în propria ta Ţară. Aici ar fi mai simplu decât afară, statul ar trebui să-şi impună voinţa prin lege pentru ca românii din Covasna şi Harghita să nu mai fie umiliţi în propriul stat, să nu mai fie nevoiţi să-şi ducă copiii la şcoală în altă parte sau să nu-şi mai caute de lucru în alte judeţe. Ori acest tip de politică falimentară, de care duce Statul Român împotriva sa şi a propriilor cetăţeni, de un sfert de veac încoace, va duce treptat, şi nu mai e mult până atunci, la dispariţia românilor de pe aceste meleaguri. Fapt care - atenţie! - nu s-a întâmplat în mii de ani, nici măcar în regimurile de asuprire şi prigoană, şi, iată, se întâmplă acum, în democraţie. Cum să nu plece tineretul dacă aici este condiţionat în găsirea unui loc de muncă de cunoaşterea limbii maghiare? Spuneţi-mi şi mie, ce să facă tineretul român aici?!”.
Şi ajungem, vrând-nevrând, la aspectul economic, unul vital fireşte: „Eu nu cred că statutul nostru, al românilor din Harghita şi Covasna, trebuie să fie unul de minoritari în propria Ţară. Dacă Statul Român vrea să rămânem pe aceste locuri, să dăinuim aici, trebuie să găsească nişte soluţii pentru ca tineretul nostru să nu mai plece, să ducă aici o viaţă normală. Soluţii sunt, nu mă apuc eu acum să dau lecţii, dar trebuie să se vrea de la nivel înalt. Aş menţiona doar atât, că dacă s-ar dirija în această zonă investitori mari, strategici, noi am putea să le dăm terenuri. În rest, aici sunt de toate, gaz, curent, canalizare…, toate cele necesare pentru a se realiza investiţii serioase. În acest fel, am putea ţine tineretul aici, acesta ar duce o viaţă normală şi aşa s-ar salva ce mai este de salvat! Dar, ca să fiu sincer până la capăt, trebuie să spun că din zonă pleacă, în căutarea unui loc de muncă, şi tinerii maghiari, dar ponderea lor este una mai mică, pentru că ei nu sunt dezavantajaţi de necunoaşterea limbii maghiare, care este o discriminare până la urmă - nu-i aşa?”.
În ce priveşte infrastructura, primarul Mihail Tinca spune că, de când a venit în funcţie, din anul 2008, s-au „mişcat” lucrurile, în sensul că s-au accesat toate proiectele de dezvoltare cu putinţă, atât cele europene, cât şi cele guvernamentale ori judeţene: „Am avut oameni pregătiţi, care au făcut proiecte bune, şi am câştigat multe dintre ele. Am început prin a clasifica drumurile, prin intabularea proprietăţilor comunale. Cea mai mare problemă de care ne-am lovit a fost aceea că nu puteau fi urnite proiectele noi până nu se finalizau cele vechi. La început, nu am fost cu proiectele cuprinşi, aşa că am aşteptat trei ani pentru ca munca noastră să dea roade. Am avut trei proiecte europene, şi avem şi acum unul pe drumurile agricole; am avut un proiect de reabilitare a parcului comunal şi unul de dotare a dispensarului cu aparatură; am achiziţionat un tractor şi mai multe utilaje pentru gospodărirea comunei. Acum avem în curs alte proiecte, două de asfaltări, unul de extindere a reţelei de canalizare, două în vederea modernizării şcolilor, apoi un proiect nou de introducere a apei potabile, unul pentru realizarea unui after-school şi a unei grădiniţe şi multe altele”. Iată, aşadar, că e bună şi continuitatea peste ani şi ani la primarii noştri, atunci când mintea îţi stă la treabă şi nu la înavuţirea proprie, cum se întâmplă în multe cazuri, de nu mai e loc pe culoarele DNA-ului de atâtea feţe de person(u)lităţi politice, centrale şi locale, de prin toate partidele.
Îmi mai povesteşte primarul şi despre altele, cum ar fi, spre exemplu, subiectul cu banii, adică bugetul local: „În timpul guvernării Ponta a fost bine pentru că s-au putut depune proiectele direct la Guvern, iar apoi ele au fost analizate şi selectate în funcţie de gradul de complexitate. Fireşte, câştigai sau nu, dar dacă totuşi câştigai, banii erau repartizaţi direct de către minister, pe nişte criterii bine stabilite. Asta, să ştiţi, e o treabă mai bună decât înainte. Nu ne mai bucurăm de bani care vin înainte de alegeri, banii care vin la începutul anului, sau mai ştiu eu cum… În rest, bugetul local e constant. Dar reţineţi ce vă spun, pentru noi e mai bine ca banii să vină de la minister direct la noi, fără să mai fie „coafaţi” pe ici, pe acolo”.
Apoi urmează alte şi alte subiecte „de dezbatere”, legate de ocupaţia localnicilor în domeniul creşterii animalelor, de activitatea culturală din comună, de cea sportivă, că nu-i aşa, ne aflăm într-o zonă unde iarna ţine opt luni pe an! Sau, mai bine spus, cum e vorba prin zonele astea din Carpaţi, care sunt cam cele mai friguroase din România, „aici vara vine într-o joi, şi dacă nu eşti atent, o pierzi…”.
Ajungem iată, în final, tot la mirificul peisaj, de unde am pornit în relatarea noastră despre gemenii care pornesc de aici, din Carpaţi, să cutreiere Ţara, pentru a se reîntâlni apoi în valurile Dunării. „Zona noastră, după cum o cunoaşteţi şi dumneavoastră, este una foarte frumoasă. Ea nu a fost prea cunoscută până acum, pentru că turiştii nu treceau prea des pe-aici prin drumurile lor către Braşov sau Târgu-Mureş. Acum începe să fie căutată, motiv pentru care am făcut deja, printr-un program european, un centru de informare turistică la Izvoru-Mureşului. Avem aici Complexul Sportiv Naţional şi, în plus, s-a dezvoltat deja o reţea de aproximativ 30 de pensiuni moderne, ale localnicilor. Acum, problema noastră cea mai mare este că tocmai aici, unde odinioară se ţineau şi Serbările Zăpezii, zăpada s-a mutat de câţiva ani în ianuarie şi februarie, ceea ce cam încurcă sporturile de iarnă. De aceea vă spun că am constatat în ultimii ani că turiştii vin la noi mai mult vara, pentru plimbările în aer curat, când pensiunile au un grad ridicat de ocupare.”
Aşadar, dragi români de pretutindeni, veniţi la fraţii voştri din această parte de Ţară, atât de frumoasă, de unde pornesc spre mulţi dintre voi cei doi gemeni, Mureşul şi Oltul. Veniţi să-i vedeţi pe români la faţă, laolaltă cu puţinii, dar gospodarii lor edili, căci cu toţii sunt ca brazii din aceşti minunaţi Munţi Carpaţi, în care veţi găsi OAMENI şi nenumărate locuri mirifice.

Categorie: