LA MULŢI ANI!


Autor: 

prof. Vasile Stancu

Singurul fecior al familiei Şandru s-a născut la 20 martie 1935, într-un sat „împodobit cu păduri întinse”, Săcalu de Pădure, din comuna Bâncoveneştii Mureşului, aşezat sub geana Călimanilor. Crescut în spiritul muncii de la cea mai fragedă vârstă, s-a învăţat cu treburile şi greutăţile care l-au însoţit toată viaţa, perseverând să le înfrunte cu curaj până astăzi.
A apucat de mic „binefacerile ocupaţiei horthyste”, rămânându-i adânc întipărite în toată fi inţa sa. Învăţătorul, un anume Nemes Denes, venit odată cu armata de ocupaţie, de undeva de dincolo de Tisa, l-a „botezat” scurt la înscrierea în clasa întâi „Şandor Ilieş”, nume de care nu a scăpat decât la eliberarea Ardealului de Nord-Est, în 1945, când, absolvent al şcolii primare, „nu ştia nici ungureşte, dar nici româneşte”, limba ocupantului învăţând- o după metodele avansate ale „civilizatorilor”, cântând-o, „dar nu prea ştiam ce cântăm”. Îşi continuă studiile, prin grija unchiului său Mihai, doctor în ştiinţe juridice, avocat la Reghin, la Liceul „Petru Maior” din localitate, unde urmează clasele V-VI. Conform reformei învăţământului, din 1948, a urmat cursurile clasei a VII-a elementare, iar în anul următor a intrat prin concurs la Şcoala Pedagogică Română din Reghin, unde a benefi ciat de instruirea şi îndrumarea metodică a unor profesori minunaţi şi pedagogi de excepţie. Ieşit de pe băncile şcolii pedagogice, în 1953, „gata de fapte mari... gata să facem lucruri măreţe, gata să mutăm munţii din loc”, primeşte numirea din partea secţiei raionale de învăţământ, în satul Platoneşti, comuna Sărmaş, raionul Topliţa, Regiunea Autonomă Maghiară, unde ca învăţător-director, la doar două săptămâni după prezentarea la post, va avea un schimb de replici „cu un balaur de la partid”, de unde i se trage „avansarea sa” la peste 1.000 de metri altitudine şi 25 de kilometri de Topliţa, în comuna Bilbor. Pentru a ajunge la Bilbor, se utilizau toate mijloacele de transport ale vremii: „teleguţa” forestieră, căruţa sau sania, „maşina sindicatului” sau „per pedes”, vreo 7 kilometri, pentru a locui trebuia să găseşti „un părinte binevoitor”, iar masa se servea din „bunătăţile” magazinelor forestiere. Salariu, cât să supravieţuieşti şi de ţigări. Acolo, sus în creierul munţilor, nu aveai timp să te plictiseşti. Din acea perioadă, tânărul Ilie Şandru, îşi aminteşte, nu fără nostalgie, că „mâncam când aveam, dormeam pe unde apucam, însă şcoala era şcoală, orele erau ore, cu planuri de lecţie dezvoltate, semnate în fi - ecare dimineaţă de directoare, fără ele nu intra nimeni la clasă! Dar câte activităţi extraşcolare erau! Alfabetizare, cercuri de citit, muncă culturală de trei ori pe săptămână etc. etc.”. Aici, îşi va întâlni iubita şi soţia ideală, învăţătoarea Paula Tănase, aici va vedea cu ea, mai aproape de bolta cerească, „farmecul şi frumuseţea dumnezeiască a nopţilor” bilborene, aici vor vedea lumina zilei Dan Vlad şi Paul Ilie, de aici a plecat în armată şi tot aici se întoarce mereu pentru a-şi „încărca bateriile” necesare luptei sale, demne şi curajoase, împotriva celor care vor să întoarcă lumea la perioada grofi lor. Paralel cu îndeplinirea unor funcţii în domeniul culturii şi învăţământului, între anii 1960- 1965, urmează cursurile Facultăţii de Istorie - Filosofi e, secţia Istorie - Limba şi Literatura Română, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, fi ind declarat „diplomat universitar”. În 1960, obţine defi nitivatul în învăţământ, în 1972, gradul II, iar în 1978, gradul I. Între 1978-1990, când se va pensiona, a fost redactor principal la cotidianul „Informaţia Harghitei”, satisfăcându-şi „o veche pasiune” şi talentul totodată, dovedit din anii de studii când a dobândit numeroase premii la concursurile literare. Din 1990, a profesat la catedra de Limba şi Literatura Română la liceul care astăzi poartă numele celui căruia i-a dedicat mai multe acţiuni, studii şi a coordonat editarea volumului memorialistic „Octavian C. Tăslăuanu”.
Profesorul Ilie Şandru are meritul de a fi iniţiat o serie de mari acţiuni de răsunet naţional şi internaţional, cum ar fi : organizarea centenarului naşterii lui Octavian C. Tăslăuanu şi prima ediţie a Festivalului- concurs naţional al cântecului păstoresc „Mioriţa”, ambele în 1976, „Zilele Miron Cristea”, ajunse în acest an la cea de-a XIII-a ediţie, manifestare cultural-ştiinţifi că şi religioasă, ce se desfăşoară în fi - ecare an, între 18-20 iulie, în cadrul căreia are loc sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifi ce „Istorie, Cultură, Civilizaţie românească şi Credinţă străbună” şi editarea, în calitate de redactor responsabil, a volumului „Sangidava”, care cuprinde comunicările prezentate la cele trei secţiuni - istorie, culturăcivilizaţie, credinţă străbună.
Privind activitatea sa ca publicist şi scriitor, Ilie Şandru se poate mândri cu 13 volume pe coperta cărora apare numele său, apărute în ultimii 15 ani, la mai puţin de 14 luni, o carte, dovedind la cei 75 de ani, o vigoare şi o tinereţe demne de invidiat. A intuit foarte bine, la apariţia primelor volume, prietenul său, scriitorul Valentin Bordea, privind viitorul în ale scrisului, afi rmând următoarele: „Ilie Şandru vine în literatură, cu o carte tipărită târziu. Destul de devreme însă ca să-şi poată publica toate manuscrisele din sertar şi cărţile purtate încă numai în suflet. El este un scriitor de subiecte grave, un creator cu riscul asumat al bătăliilor purtate în forum. Nimic din ceea ce scrie Ilie Şandru, ca prozator sau gazetar, nu este metaforă goală. Dimpotrivă, este fapt de viaţă; de bucurie, de durere sau de speranţă”. O scurtă enumerare a lucrărilor sale, ne ilustrează profunzimea şi varietatea subiectelor şi genurilor literare abordate de autor: 1995, volumul „Sub cumpăna veacului” - proză memorialistică şi documentară; 1997, volumul „Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu - monografi e şi istorie literară; 1998, volumul „Un nume pentru istorie, Patriarhul Miron Cristea” - monografi e, împreună cu Valentin Bordea; 2000, „Oameni şi locuri din Călimani” - reportaje şi „Tulgheş - fi le de monografi e; 2002, „Binecuvântată a fost clipa...” - roman; 2003, „Basarabia iarăşi şi iarăşi...” - publicistică; 2005, „O stafi e bântuie prin Ardeal” - publicistică; 2006, „O victimă a extremismului maghiar...” - proză-document; 2007, „Drum spre viaţă” - roman; 2008, „Patriarhul Miron Cristea” - ediţia a II-a, revăzută şi adăugită; 2009, „Alte măşti, aceeaşi piesă, Alte guri, aceeaşi gamă” - publicistică; 2010, „Inima timpului” - publicistică, volum ce va fi lansat la Topliţa, astăzi, când prietenii, sosiţi din mai multe localităţi din Ţară, îl sărbătoresc cu ocazia împlinirii celor 75 de ani de viaţă.
De-a lungul timpului, pentru prodigioasa sa activitate, profesorul, publicistul şi scriitorul Ilie Şandru, a fost distins cu numeroase diplome, titluri şi ordine, dintre care enumerăm câteva: Diploma de Onoare şi titlul de Membru de Onoare al Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare şi de Rezervă, în 2004; titlul de „Cetăţean de Onoare” al municipiului Topliţa, în 2005; Ordinul „Meritul pentru Învăţământ în grad de Cavaler”, în 2005; Placheta de Onoare a Prefecturii judeţului Harghita, cu ocazia Zilei Naţionale a României, în 2008.
În fi nal, ţin să selectez, pentru cititorii „Condeiului ardelean”, „rolurile” atribuite preţiosului om de cultură şi merituosului sărbătorit de astăzi, în anul 2005, de cel care-l cunoaşte temeinic de peste trei decenii, dr. Ioan Lăcătuşu: „Rodnica şi îndelungata sa activitate desfăşurată pe tărâmul învăţământului şi culturii româneşti, s-a materializat în fapte ziditoare, prin intermediul diverselor „roluri” avute în decursul vieţii, din care amintim: dascălul… publicistul şi omul de cultură… liderul civic şi politic… omul implicat profund şi benefi c în viaţa cetăţii… scriitorul… Toate acestea, şi multe altele, care formează portretul distinsului intelectual ardelean, nu pot fi însă înţelese şi apreciate, la justa lor valoare, decât punându- le într-o relaţie directă şi fi rească cu „buchetul” de calităţi ale Omului Ilie Şandru, cu talanţii dăruiţi de părinţii săi şi de Dumnezeu, pe care i-a valorifi cat din plin, pe parcursul vieţii, din rândul cărora amintim: cinstea, hărnicia, omenia, demnitatea, verticalitatea, curajul, consecvenţa, iubirea de Neam şi de Ţară”.
Nene Ilie, la cei 75 de ani, îţi doresc să îmbătrâneşti la fel de bun şi frumos, valorifi cându-ţi talanţii dăruiţi de cei dragi, mulţi ani de acum în viitor! La Mulţi Ani!

Categorie: