Laudatio Florin Piersic la 80 de ani

E greu să mai scrii şi să mai vorbeşti de Florin Piersic ceva nou, fiindcă el este tot timpul în actualitate. Vreau să-i mulţumesc lui Dumnezeu că a dat României un om ca Florin Piersic (foto).
Dumnezeu a creat lumea ca un teatru, iar noi toţi suntem actorii ei. Dumnezeu face distribuţia şi tot el ne urmăreşte cum jucăm. Viaţa este ca o piesă de teatru, nu este important cât durează, ci este important cât de bine este jucată. De asemenea, teatrul este o tribună în care actorul prezintă fie frumuseţea celor mai bune calităţi ale omului, fie urâţenia şi defectele lui şi ale timpului în care el trăieşte. Dacă actorul arată în piesa de teatru tot gunoiul din sufletul uman şi reuşeşte să întoarcă oamenii la frumos şi bine, nu înseamnă că actorul a făcut un gest demiurgic? Eu cred că da. De câte ori joacă Florin Piersic, face un gest demiurgic.
În Italia, teatrul, arta şi poezia au devenit o naţiune, iar la noi în România, teatrul, arta şi poezia, ca la o atingere magică s-au întrupat, s-au transformat într-un singur om, iar acest om se numeşte Florin Piersic. Florin Piersic este cel mai faimos actor al Ţării noastre. Dintre toate felurile de faimă, cea mai măgulitoare, cea mai măreaţă, cea mai incoruptibilă este faima populară numită Florin Piersic. Dacă am diseca viaţa lui Florin Piersic, am constata că din aliajul acesta de substanţe profund omeneşti, dar şi dumnezeieşti din care este alcătuit Florin, se deosebesc câteva:
- Nevoia şi voinţa de frumos se văd atât în viaţa personală, cât şi în toate rolurile din teatru sau din filmele lui Florin Piersic, fiindcă pentru el teatrul şi filmul sunt ca aerul pe care-l respiră şi, totodată, sunt o mare oglindă a vieţii reale în care doar el, actorul, prin jocul lui magistral ne-a făcut să ne vedem pe noi toţi aşa cum suntem sau cum visăm să fim. În medicină există o boală numită borelioză, sau boala Lyme, care se transmite prin muşcătura de căpuşă pe care noi, medicii, o numim boala cu o mie de feţe. Făcând o analogie, cred că actorul Florin Piersic este actorul cu o mie de feţe şi a fost muşcat de geniu. Fiecare dintre noi am vrut să fim personajele diverse interpretate de Florin Piersic: Pintea, Anghel Şapte Cai sau Mărgelatul, Sabinus, Cristea Jder, prinţul Mîşkin, Otto von Schortzeny, Cosmin, fiul zimbrului, Harap Alb fiindcă publicul nici nu mai rosteşte numele actorului, ci numai numele personajelor interpretate de el. Fiecare dintre noi am visat şi am vrut să fim pentru câteva momente Florin Piersic, şi poate că am şi fost.
- Fiind medic chirurg, mi-am pus întrebarea dacă se poate face o operaţie pe suflet extirpând toată răutatea umană şi lăsând binele să înflorească. Când nu mai aveam nicio speranţă, iată că un alt doctor a descoperit această operaţie, iar acesta se numeşte Florin Piersic, doctorul al cărui instrument nu a fost bisturiul, ci jocul de scenă magistral. Poate nu ştiţi, dar pe lângă faptul că Florin Piersic este un Doctor al Sufletului, el este Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest Timişoara.
- Realizează fenomenul de feed-back între actor şi spectator mai bine ca orice actor şi iradiază de plăcerea cu care joacă. Aşa cum sfinţii au acel nimb, acea aură ce le înconjoară capul, dacă ne uităm cu atenţie la Florin când joacă, vedem acelaşi nimb…
- Nevoia şi voinţa de-a se apropia şi a comunica cu Dumnezeu este deosebită la Florin Peirsic, el nefiind un „bisericos”. El se roagă la Dumnezeu, el comunică cu Dumnezeu prin mama lui. Şi nu cred că greşeşte, deoarece prin Maica Domnului orice femeie din lumea aceasta, inclusiv mama iubită al lui Florin, a ieşit de sub robia bărbatului şi a intrat sub robia lui Dumnezeu.
- Nevoia şi voinţa de a-şi ajuta semenii este o trăsătură caracteristică lui Florin Piersic, fiindcă şi-a dat seama că grandoarea unui om nu stă doar în opera lui, ci mai ales în stăruinţa de a-i ajuta pe alţii. Şi aici stau dovadă vie prezenţa miilor de prieteni pe care-i are şi pe care i-a ajutat la nevoie, aşa încât şi el se poate acum bizui pe ei.
Din păcate, la cei 80 de ani pe care îi are, sentimentul dureros al trecerii îl macină şi pe el, fiindcă moartea vine la noi nu numai atunci când murim, ci şi atunci când ne moare cineva drag nouă. Prima întâlnire cu moartea a avut-o când a murit înecată sora lui în Prut, apoi când i-au murit părinţii, mama lui mult iubită şi tatăl lui, doctorul Piersic. Urmează, apoi, prietenii şi colegii lui celebri care sunt în stele, printre care aş numi pe Amza Pellea, Toma Caragiu, Dem Rădulescu şi partenerul lui din Mărgelatul, Szobi Cseh. Pentru toţi, Florin varsă câteva lacrimi şi, imediat, revine sub pomul vieţii şi soarbe cu nesaţ apa vie a tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte. Dacă-l priveşti pe Florin Piersic şi îi vezi ţinuta de Goliat şi sufletul de copil, nu poţi să nu exclami: Pentru Dumnezeu, acest om este nemuritor?! Cred că Florin Piersic a găsit elixirul nemuririi. Tezaurul acestei Ţări îl reprezintă oamenii originali, oamenii ca Florin Piersic. Graţie acestora şi operelor lor, lumea este mai bună şi mai frumoasă. Mi-e dor de aceşti oameni, mi-e dor de Eminescu şi Păunescu, mi-e dor de Blaga şi Coşbuc, mi-e dor de clopotele ce bat cu jale la Putna, mi-e dor de corifeii Şcolii Ardelene de la Blaj, mi-e dor de România şi când zic România, mi-e dor de Florin Piersic, care poate să fie un brand de Ţară. Şi sunt unul din oamenii privilegiaţi din această Patrie care poate să ia telefonul, să formeze un număr şi să spună: Ce mai faci Florin Piersic, dragul meu prieten? Iar răspunsul sună aşa: Alo, alo, Mircea, sunt Florin Piersic pur şi simplu!

Categorie: