In memoriam Mihai Augustin Racovițan (1943 - 2021), un valoros și statornic cercetător al istoriei românilor din Arcul Intracarpatic

Unul dintre cei mai apreciați istorici sibieni, Mihai Racovițan, valoros și statornic cercetător al istoriei românilor din Arcul Intracarpatic, a trecut la cele veșnice. După instituționalizarea activității de cercetare a istoriei românilor din sud-estul Transilvaniei prin înființarea Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și a Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu-Gheorghe, județul Covasna, istoricul Mihai Racovițan a devenit un important colaborator al acestor instituții, participând frecvent la manifestările cultural-științifice organizate în zonă și publicând numeroase studii și articole în anuarele „Angvstia”,„Acta Carpatica”precum și în unele volume apărute din colecția „Profesioniștii noștri”, din rândul cărora menționăm: Despre evoluţia secuizării românilor din Arcul Carpatic;Secuii şi românii din Arcul Carpatic; Secuii și românii din Arcul Carpatic în lumina statisticilor ungare.Conviețuirea dintre secui și români; Situaţia românilor din Ungaria dualistă la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea;Centenarul Marii Uniri. Din cauzele profunde ale unirii „Cartea secretă” maghiară din 1907, un atentat la existența națională a românilor transilvăneni; Ofensiva diplomatică şi propagandistică ungară întreprinsă pe plan internaţional pentru revizuirea Tratatului de la Trianon.
Pentru toate acestea, s-a bucurat de aprecierea și prețuirea ierarhilor locului, respectiv a IPS Ioan, azi Mitropolit al Banatului, și a PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, precum și a profesorilor, preoților și iubitorilor de istorie din județele Covasna și Harghita.Acum, la trecerea sa la cele veșnice, în cele ce urmează, redăm textul „Laudatio” într-o formă actualizată,redactat împreună cu regretatul istoric Vasile Lechințan în anul 2001, cu prilejulacordării Premiului „I.I. Russu” pentru studiul istoriei românilor din sud-estul Transilvanei, distinsului istoric sibian:
Istoricul Mihai Racovițan s-a născut la Târnăveni, în 1943. A absolvit Facultatea de Istorie-filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, specializat în Istorie modernă şi contemporană a României; și-a câștigat o bogată experienţă în acest domeniu, activând în cadrul Muzeului Brukenthal ca muzeograf cu atribuţii de cercetare ştiinţifică (1969-1991), apoi cadru didactic la Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”, unde a îndeplinit funcţia de lector la Catedra de Economie şi Istorie militară, iar din 1992 ca lector asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Catedra de Istorie, predând cursuri de Istorie modernă a românilor şi cursuri speciale. În 1999,a devenit conferenţiar titular la facultatea menţionată. A continuat, totodată, să deţină funcţia de muzeograf al Academiei Trupelor de Uscat (1995-1998). În anul 1996, şi-a susţinut doctoratul cu teza Alexandru Vaida Voievod şi Conferinţa de Pace de la Paris, la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Specializat pe istorie modernă și contemporană, Mihai Racovițan s-a „autospecializat” în „istoria luptelor naționale ale românilor din Transilvania”, mai pe scurt, „între români și unguri”, după cum spunea el.
Activitatea ştiinţifică a lui Mihai Racoviţan s-a axat îndeosebi pe cercetarea istoriei moderne a Transilvaniei, manifestând însă şi preocupări privind istoria comerţului, istorie militară, istoria medicinii din Sibiu şi din Transilvania. Ca rezultat al investigaţiilor întreprinse, în care cercetarea arhivistică a avut o mare pondere, a elaborat, singur, sau în colaborare, 11 cărţi după cum urmează: Aurel Popa, participant la făurirea României Mari, Editura Universității „Lucian Blaga” Sibiu, 2005; Radu Racoviţan, Mihai Racoviţan, Istoria Naţională în preocupările ASTREI şi Academiei Române, Colecţia Biblioteca „ASTRA” (serie nouă), Sibiu; Mihai Racoviţan, Alexandru Vaida Voevod între Memorand şi Trianon (1892-1920), Ediţia a II-a, Editura „Tipotrib”, Sibiu, 2000; Col. med. dr. Gheorghe V. Vlad, Mihai Racoviţan, Spitalul Militar Sibiu. 260 de ani de atestare documentară şi 140 de ani de medicină militară modernă, Sibiu, 1999; Gl. Dr. Neculai Stoina, Mihai Racoviţan, Academia Trupelor de Uscat „Nicolae Bălcescu”, Sibiu. Tradiţii şi actualitate, Editura „Tipotrib”, Sibiu, 1997; Mihai Racoviţan, Alexandru Vaida Voevod între Memorand şi Trianon. 1892-1920, Ediţia I, Editura „Sirius”, Bucureşti, 1997; Ioan N. Ciolan, Constantin Voicu, Mihai Racoviţan, Transilvania - Istorie şi dăinuire românească, Editura „Sirius”, Bucureşti, 1995; Mihai Racoviţan, Pamfil Matei, Sibiul şi Marea Unire, Sibiu, 1993; Ioan N. Ciolan, Constantin Voicu, Mihai Racoviţan, Transylvania - Romanian History and Perpetuation, Editura Militară, Bucureşti, 1993; Paul Abrudan, Mihai Racoviţan, Transilvania - documente istorice în lumina adevărului, Editura „Ţara noastră”, Bucureşti, 1991; Mihai Racoviţan, Administraţia imperială în Transilvania 1691-1867, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2004.
Este coautor la: monografiile Mărginimea Sibiului, Monografia Săliştei, Călimăneşti. Monografie istorică şi etnografică şi la tratatul Istoria României. Transilvania, vol.II, 1867-1947.
De asemenea, a redactat 49 de studii, 3 cursuri universitare şi peste 2.500 de articole publicate în diferite periodice locale şi centrale. Remarcăm în mod deosebit volumul „Alexandru Vaida Voievod între Memorandum şi Trianon”,precum şi lucrările dedicate Marii Uniri. De asemenea, a participat la peste 300 de manifestări ştiinţifice şi omagiale (sesiuni, simpozioane, mese rotunde), în Țară şi străinătate.
În calitate de cadru didactic a predat cursuri de Istoria modernă a românilor, Istoria politică a Transilvaniei în secolele XVIII-XX, a redactat cursuri de Istoria militară a românilor, Istoria modernă a României şi a publicat cursurile „Românii transilvăneni în sistemul de stat austro-ungar (1867-1918)”,„Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920)” şi „Administraţia imperială în Transilvania (1691-1867)”, a coordonat şi îndrumat lucrări de licenţă şi de grad, a făcut parte din comisii de doctorat etc..În calitate de cadru didactic, crezul său privind necesitatea predării istoriei a fost: „Istoria trebuie să meargă pe firul evenimentelor pentru a-i putea învăța pe copii. Ea ar trebui să se fie disciplină absolut fundamentală. … Eu cred că istoria României și geografia României sunt Limba Română”, povestea profesorul într-un interviu acordat pentru „Turnul Sfatului”, în decembrie 2015.

Ca muzeograf a organizat numeroase expoziţii dedicate unor evenimente, instituţii şi personalităţi de seamă ale istoriei şi culturii româneşti şi a colaborat la organizarea muzeelor din Făgăraş, Giurgiu, Agnita, acordând asistenţă şi altor instituţii muzeale, îndeplinind de altfel, timp de mai mulţi ani, funcţia de expert al Ministerului Culturii în probleme de muzeografie.
Mihai Racoviţan a desfăşurat şi o bogată şi valoroasă activitate de popularizare ştiinţifică şi educaţie patriotică, îndeosebi prin intermediul presei sibiene. A avut o bogată şi valoroasă activitate didactică, ştiinţifică, muzeografică, ca şi cea de conferenţiar şi publicist, subsumată susţinerii drepturilor şi valorilor istorice şi culturale ale Poporului Român, activitate ce reflectă profilul unui cadru didactic şi om de cultură dedicat pregătirii noilor generaţii de dascăli şi cercetători, dar şi de intelectual militant.
Mihai Racovițan fost un bun prieten al lui Ioan N. Ciolan, om de cultură ardelean, publicist, om politic, luptător pentru drepturile românilor din Ardeal, autorul unor lucrări referitoare la situația românilor din sud-estul Transilvaniei după Dictatul de la Viena din toamna anului 1940.
Un alt bun prieten al său a fost arhivistul și istoricul Ioan Ranca, din Târgu-Mureș. În finalul mesajului transmis acestuia la împlinirea vârstei de 80 de ani, printre altele, menționează: „În cinstea ta, Ioane, îmi permit să public, împreună cu fiul meu (Radu Racovițan - n.n.), în volumul omagial pe care îl meriți deplin, un studiu („Secuii şi românii din Arcul Carpatic”- n.n.) dintr-o problematică istorică în care tu ești atât de avizat”.
Tot astfel procedează în mesajul intitulat „Un gând admirativ lui Ioan Lăcătușu, la 65 de ani”, în care se spune: „Ioane, aș fi vrut să-ți spun infinit mai multe lucruri bune despre tine ca unul care te cunosc și te admir de atâta amar de vreme. Mă mulțumesc a mărturisi tuturor că sunt mândru că mă consider prieten vechi și statornic. Îți doresc multă sănătate și putere de muncă în folosul românismului.Sibiu, 26 martie 2012”.
De aceleași sentimente de apreciere și prețuire s-a bucurat, la rândul său, cărturarul sibian Mihai Racovițan din partea noastră, a arhiviștilor, muzeografilor și cercetătorilor dăinuirii românești în Arcul Intracarpatic.

Categorie: