ÎN ONOAREA ARMATEI ROMÂNE

25 octombrie - Ziua Victoriei

AI NOŞTRI SFINŢI

Sfinţi avem să umplem raiuri, şi-ncă tot ar mai rămâne
Cât să aibă fiecare de-un altar de-nchinăciune,
Ei sunt cei care-ntr-o clipă pentru Ţară s-au jertfit
Ca să-i facă măreţie şi s-o urce-n nemurit.

Odihnesc pe tot cuprinsul a lor suflete curate
În umbroase locuri sfinte, cu morminte lăcrimate,
Iar în zi de sărbătoare în pomelnice îi punem
Şi-a lor fapte ’nălţătoare la urmaşi mereu le spunem.

De-asta a le lor morminte fi-vor veşnic înflorate
Şi-a lor fapte de poveste pomeni-s-or lăudate,
Că de măine-n astă Ţară n-o fi suflet de erou,
O să stăm la mila sorţii, aşteptând tot ce-i mai rău.

Ei sunt cei ce-mi ţin aprinsă veşnic dragostea de Ţară
Şi dovada că românul, chiar de are viaţă amară,
Mai mereu din vremi bătrâne liber a dorit să fie
Sub ăst cer ce-i ocroteşte, colţul lui de veşnicie.

Dacă-n zi de sărbătoare, un nepot ţineţi de mână,
Spuneţi-i că-n clipe grele, astă naţie română
A avut eroi de seamă, ce acum sub cruci de piatră
Să fim demni de a lor faptă, doar atâta mai aşteaptă.

Şi-ntr-o lacrimă smerită, şi-ntr-o rugă ’nălţătoare
Să le cereţi cu sfială cuvenita cea iertare,
C-aţi uitat că Ţara asta tot lăsată-i moştenire
Din vechimea-ngloriată, să o ţinem nepieire.

Că nimic în lumea asta nu ridică în onoare
Ca şi dragostea de Ţara, omenită cu o floare
Ce smeriţi o punem astăzi încercaţi de un fior
La mormântul lor jertfelnic, semn de cinste şi onor.

Iar de gândul vostru tainic le va face-o-nchinăciune
Amintiţi-vă cea vorbă, din bătrîna-nţelepciune,
Ce ne spune că aicea noi ne-om facem pe vecie
Cu tot neamul dimpreună, răbdătoare, sfântă glie.

***
Suntem cap de începuturi din cea lungă străvechime
Puşi aicea de Măritul la-nceput de omenire,
Şi aici avem poruncă de-apururea ca să fim
Însfinţind această glie, cât trăim şi când murim.

Categorie: