PENTRU PATRIE

Se schimbă tot mai des Înalta Poartă
la care dau năvală trădătorii,
tăind mereu, cu-a nesimţirii bardă,
altarul ce-l înalţă ziditorii.

Nevolnici viermi, precum o nouă hoardă,
distrug sau vând ce-n taină truditorii,
cu sufletul lăsat mereu să ardă,
au construit, sub lacrima răbdării…

Dar ce nu vând? Au totul de vânzare!
N-au Patrie, nici suflet, nici cuvânt!
Nimic din ce e românesc nu-i doare!
N-au rădăcini, cum n-au nimica sfânt!

„Acoperiţi” prin multele „structuri”,
descoperiţi umili la Tronul Plăşii,
Ştiu doar să pună vechi şi noi juguri
pe gâtul blând şi magic al dreptăţii.

Din care lacrimi şi cu care mâini
să dăm izvor luminii spre-mplinire!?
… la cei flămânzi să dăruim noi pâini!
… să răsădim în suflete, iubire!

Ne ridicăm la luptă! Şi murim,
trădaţi mereu de cei ce ne conduc.
Ni-e răsplătită truda cu venin,
de cei ce vin, trădează şi se duc!

Ne ridicăm din nou, oricât de greu,
pe al dreptăţii rug să fim martiri…
de nu ne lasă bunul Dumnezeu
să fim seminţe, marilor iubiri!

Categorie: