Primarul Marcel Vancu, prietenul copiilor din Tulgheş

- Bună ziua, domnule primar Marcel Vancu. Am sosit la dumneavoastră într-o zi de odihnă, şi prin urmare v-am şi deranjat, aşa încât ne cerem scuze pentru aceasta. Ce să-i faci, aşa s-a întâmplat de asta-dată, căci eram, noi, cei de la „Condeiul ardelean”, cu treburi prin zonă, participanţi la o manifestare culturală de elită în comuna vecină Bilbor. Ne bucură însă disponibilitatea dumneavoastră, faptul că ne-aţi primit cu uşa deschisă, aşa cum o faceţi mereu de când ne-am cunoscut.
- Bună ziua, redacţiei, colaboratorilor şi cititorilor „Condeiului ardelean”. Mă bucur şi eu extrem de mult că aţi poposit pe la noi, căci a trecut ceva vreme de când nu aţi mai fost pe la Tulgheş. Cât despre faptul că astăzi este o zi de sâmbătă, nu este nicio problemă; noi, primarii, suntem obişnuiţi să participăm la evenimente şi sâmbăta, să fim prezenţi în mijlocul comunităţii care ne-a ales.
- Vă propun să începem convorbirea noastră cu o retrospectivă a mandatului dumneavoastră, desigur sumară, dar prin care să putem observa ce s-a realizat la Tulgheş în aceşti ultimi ani.
- Desigur, anul 2015 a fost poate unul dintre cei mai buni ani din câţi îi ştiu eu la Tulgheş. Şi aici mă refer la faptul că s-au realizat un număr foarte mare de investiţii în infrastructura localităţii, consistente ca şi sume pe proiecte europene şi proiecte finanţate de Guvernul României prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Chiar zilele trecute am găsit programul meu electoral prin care am câştigat alegerile din 2012 şi am început să-mi analizez toate obiectivele pe care le-am avut atunci. Fără falsă modestie, vreau să vă spun că mi-am realizat toate obiectivele. Au fost demarate şi realizate o serie de obiective pe care la început nici nu mi le închipuiam. Sigur, locuitorii Tulgheşului le văd, le simt şi realizează ce s-a făcut, în aceşti aproape patru ani, în comuna lor.
- Vă întrerup. Şi nu pentru că nu v-aş crede, căci ştiu că îmi veţi detalia, ci pentru că vreau să vă întreb cum aţi reuşit una ca asta, în condiţiile în care ştim la ce nivel este birocraţia din România.
- Aici aveţi perfectă dreptate, persistă birocraţia şi asta îngreunează extrem de mult implementarea şi realizarea proiectelor. Doar că eu am avut lângă mine factorul determinant, o echipă foarte bună, care m-a ajutat mult. La aceasta se adaugă şi majoritatea din Consiliul Local, cu ajutorul căreia am reuşit să depun proiectele la timp, apoi să implementez lucrările şi, iată deci, să găsesc soluţii pentru localitatea noastră. De ce am spus majoritatea? Pentru că există şi opoziţie în Consiliul Local Tulgheş. Şi este foarte bine că este aşa, numai că ar fi bine ca opoziţia să fie una constructivă, nu distructivă, care să ţină cont de interesele comunităţii şi ale comunei.
- Aş fi vrut să las întrebarea aceasta la final, dar dacă tot am ajuns la aspectul politic al discuţiei noastre, vă rog acum să îmi spuneţi dacă veţi mai candida pentru un nou mandat de primar la Tulgheş.
- Este evident că în patru ani, într-un singur mandat, nu este timpul fizic necesar ca un primar să-şi poată pune în aplicare un plan pe un termen mediu şi lung. Obiectivul meu în primul mandat a constat în rezolvarea problemelor de infrastructură locală, pentru că în momentul în care nu ai infrastructură, nu poţi să te gândeşti ce urmează după aceasta. Am făcut mulţi paşi în sensul reabilitării drumurilor, podurilor, a introducerii apei şi canalului etc.., însă, sigur, vor mai rămâne lucruri de făcut şi în continuare. Eu însă mă gândesc că aş putea face mult mai mult pentru localitatea aceasta, de exemplu să rezolv problema locurilor de muncă, a migraţiei, a plecării tinerilor în străinătate. Aşadar, am mai multe gânduri şi planuri pentru viitor, şi cel mai apropiat şi cel mai îndepărtat. Consider, deci, că v-am răspuns la întrebare.
- Domnule primar, revenind la retrospectivă… Ţin minte şi acum că îmi spuneaţi în cadrul ultimului interviu pe care l-am realizat împreună ceva despre un stadion la Tulgheş.
- Da, aşa este. Şi, pentru că l-aţi adus în discuţie, trebuie să ştiţi că acel stadion a fost finalizat; avem acum la Tulgheş o bază sportivă cum poate nu multe găsiţi la oraşe. Stadionul a fost şi inaugurat, în timpul meciului respectiv, la care au participat circa 1.000 de oameni, jocul fiind oprit din cauza fumigenelor. A fost un spectacol extraordinar. Au fost invitate atunci toate gloriile fotbalului local din urmă cu 40-45 de ani. Am văzut atâta emoţie, lacrimi şi bucurie în ochii oamenilor, cum poate n-am mai întâlnit-o niciodată. Această inaugurare s-a făcut, în septembrie 2015, la o partidă obişnuită din campionatul diviziei judeţene, că aşa s-a nimerit atunci, dar eu m-am gândit că în această vară vom marca, oficial, finalizarea bazei sportive prin organizarea unui meci de fotbal internaţional la Tulgheş. Va fi un meci între echipa din Tulgheş şi o echipă dintr-o localitate din Ungaria cu care noi avem diferite forme de colaborare. Probabil că evenimentul va avea loc în luna mai.
- Şi pentru că vorbim despre infrastructură…
- Da. Ne-am concentrat pe drumurile comunale şi am reabilitat câţiva kilometri care au un impact pozitiv asupra localităţii. Asta a fost cea mai mare investiţie. Mai avem o alta, la drumurile forestiere, cu tot cu podurile şi podeţele aferente, dar finalizarea acesteia se va prelungi până în iunie 2016. Poate vă amintiţi că anul trecut eram în lucru cu piaţa agroalimentară din centrul de comună. Ei bine, acum ea este finalizată şi este gata să deservească populaţia începând cu această primăvară. Piaţa va funcţiona zilnic, avem deja mai multe cereri ale agenţilor economici care doresc să îşi închirieze standuri. Apoi, am finalizat şi clădirea veche a şcolii, pentru care am avut de furcă mult cu oamenii, căci vorbim de o clădire de la 1870 şi ei credeau că în urma reabilitării construcţia îşi va pierde farmecul. Ori nu a fost aşa, acum clădirea este, cum spuneam, finalizată şi şi-a păstrat şi toate caracteristicile arhitectonice, toţi locuitorii, şi cei mai reticenţi, mândrindu-se acum cu ea. Mai mult, în clădirea respectivă vom muta muzeul de istorie al satului şi vreo două-trei ateliere pentru păstrarea tradiţiilor localităţii. Undeva în această perioadă o vom dota cu mobilier şi o vom pune în circuit. De asemenea, printre realizările noastre se mai numără şi reabilitarea parcului din centrul comunei, a locului de joacă pentru copii şi a dispensarului medical, care şi acesta va fi inaugurat în această primăvară. Apoi, o bucurie am reuşit să le facem şi celor din Hagota, un sat izolat, acolo unde am asfaltat zona centrală a drumului comunal şi am amenajat un parc, acum oamenii fiind extrem de mulţumiţi.
- Despre investiţiile în infrastructura din învăţământ ce ne puteţi spune?
- Am reuşit, în trei ani de zile, să reabilităm trei şcoli. Mă bucur extrem de mult că am reuşit să creăm condiţii pentru un învăţământ modern, pentru ca şi la Tulgheş copiii să beneficieze de plăcerea de a studia în nişte clădiri reabilitate, salubre şi conforme standardelor Uniunii Europene. Şi, pentru că am ajuns la capitolul copii, vreau să vă mai dau câteva detalii. Anul trecut a fost declarat „Anul cultural la Tulgheş”, iar pentru acest an am gândit ca el să fie „Anul investiţiilor în viitor la Tulgheş”. Şi de ce am făcut asocierea cu copiii? Pentru că atunci când mă gândesc la investiţiile în viitor, mă gândesc în primul rând la copii. Aşadar, împreună cu Consiliul Local am încercat să creionez un proiect prin care am prevăzut sume în buget pentru copii. Fiecare copil din localitatea noastră va primi o tabletă care va fi conectată la internet cu trafic nelimitat. Astfel, vom încerca să găsim soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei şcolare a fiecărui elev prin integrarea acestor tablete în sistemul modern de învăţământ.
- Trebuie să recunosc faptul că m-aţi surprins tare, şi încă plăcut. Dar domnule primar, vă întreb cum de v-a venit o asemenea idee în contextul în care, ştiţi şi dumneavoastră, programele de genul acesta iniţiate de-a lungul anilor de guvernele României, au ajuns ulterior să se transforme în nişte eşecuri răsunătoare?
- Aşa este, aveţi din nou dreptate, pentru că niciunul nu s-a materializat până acum. Numai că eu trebuie să vă spun că mie ideea nu mi-a venit aşa… întâmplător. Eu organizez periodic audienţe cu copiii. Chiar şi acum, recent, au fost la mine două clase de copii, le-am ascultat părerile şi chiar am rămas uluit de ce capacitate au copiii din ziua de azi, de felul în care „le merge mintea”. De mult ori le ascult părerile, le îmbunătăţesc şi le pun în aplicare. Practic, această idee cu tabletele a venit în toamna trecută, când ei mi-au spus: „De ce nu ar putea face Primăria chestia asta pentru noi?!”. Iar eu le-am răspuns: „Ok, fac asta pentru voi, dacă şi voi veţi face ceva pentru noi, pentru părinţi, pentru comunitate”. Şi am făcut o înţelegere cu ei, că dacă rezultatele lor la învăţătură vor fi peste rezultatele din anul anterior, atunci vom aduce în discuţie proiectul. Ei, s-a creat o competiţie între copii şi fiecare a încercat din acel moment să aibă rezultate mai bune la învăţătură. Ba a şi scăzut absenteismul, şi atunci a trebuit ca şi eu să mă ţin de cuvânt, să creez cadrul legal şi să găsesc sursele financiare pentru a dota fiecare copil cu tabletă. Fiecare tabletă va avea o aplicaţie - manager dispozitiv, pentru a se şti în orice moment unde este purtătorul tabletei; dacă n-a venit la şcoală, unde-l găsim? - pentru că el este monitorizat. După aceea, vom face catalogul electronic, toate notele vor fi trecute pe tabletă, vom crea un sistem, şi atunci părinţii şi profesorii vor putea să ţină legătura mult mai uşor. Una peste alta, cred că este o idee bună şi vrem s-o punem în aplicare.
- Şi cadrele didactice cum au primit vestea aceasta?
- Părerile au fost în general pro. Nimeni nu şi-ar fi permis să fie contra, că, vă daţi seama, copiii ar fi devenit extrem de critici la o chestiune de genul acesta. O altă chestiune care o facem pentru şcoli: fiecare unitate va fi dotată cu dozatoare de apă plată. Ştiţi că apa este necesară pentru organism, iar ca să fiu sigur de calitatea apei pe care o beau copiii noştri, am luat această decizie. Fiecare şcoală, grădiniţă, cantină va fi dotată cu dozatoare de apă plată, costurile fiind suportate de Primărie. Mai trebuie să vă spun un lucru: copiii sunt extrem de nemulţumiţi de programul laptele şi cornul. Sunt bani irosiţi de Guvernul României, pentru că produsele nu sunt de calitate. În plus, ajung cu mare întârziere în zona noastră, cornurile nu mai sunt comestibile, laptele la fel. Şi atunci, am luat o decizie: am disponibilizat o sumă destul de mare de bani din bugetul local şi toţi cei care vor să servească o masă caldă la prânz, se prezintă la cantină şi servesc masa. Programul acesta este destinat, în primul rând, copiilor care vin de la distanţe mari şi acelora care pleacă mai târziu, pentru că mulţi fac naveta din satele aparţinătoarele cu microbuzele şcolare. Asta nu înseamnă că ceilalţi nu pot merge la masă, că şi ei tot copii sunt.
- O nouă idee excelentă, dar atunci ce se întâmplă cu laptele şi cornul?
- Laptele şi cornul oricum nu erau consumate; majoritatea copiilor le duceau acasă şi le dădeau la câine. Părerea mea este că acesta este un program care nu mai ţine cont de realităţile de astăzi, şi el trebuie regândit de Guvernul României într-o altă manieră.
- Ştiţi că, în urmă cu vreo doi, trei ani, la o Adunare Eparhială a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, Înaltpreasfinţitul Ioan, când încă păstorea aici, în munţi, a rostit cu voce tare acest gând pe care îl avea, că Guvernul trebuie să regândească acest program, că el nu mai este de actualitate şi că la nivelul fiecărui judeţ s-ar putea, local, rezolva această problemă prin oferirea unei mase calde fiecărui copil?! Exact acest lucru l-a propus Înaltul, ca în fiecare judeţ acest program să fie organizat şi derulat în aşa fel încât produsele să fie asigurate de agenţii economici locali, care le pot asigura proaspete. „Din acei câţiva lei, cu siguranţă fiecărui copil i se poate asigura o masă caldă”, a spus atunci Înaltpreasfinţitul Ioan, astăzi Mitropolit al Banatului.
- Vedeţi că şi Înaltul nostru gândea aşa? E simplu răspunsul la întrebarea: de ce? Pentru că ştia realităţile din teren, aşa cum le ştie şi în prezent, căci se vede treaba că nu se „dezminte” deloc… Ca să continui, trebuie să vă spun că fiecare copil de la grădiniţă şi până la clasa a VIII-a inclusiv, va face un set de analize gratuite. Este vorba despre un pachet de analize prin care, dacă este cazul, să se poată depista orice anomalie, orice carenţă a organismului unui copil. Să ştiţi că şi eu am copii, şi îmi dau seama că accesul la analize, pe lângă faptul că este foarte costisitor, este şi greoi. În plus, noi nici nu prea avem educaţia necesară ca să facem periodic analize medicale. Deci facem acest lucru la nivelul comunei pentru ca fiecare copil să aibă şanse egale, dar şi pentru că prevenţia este mai ieftină decât tratarea unor boli.
- Domnule primar, a sosit şi veşnica întrebare: care mai este starea drumului judeţean 127, ce leagă Tulgheşul de comuna Ditrău? Ştim foarte bine că este vorba despre o şosea care ar scurta mult distanţa dintre această parte a judeţului Harghita şi reşedinţa Miercurea-Ciuc, dar care nu se vrea reabilitată de autorităţile controlate de UDMR de mulţi ani de zile?
- Au fost făcute reparaţii curente, de întreţinere, cele pe care le fac ei, în calitate de administrator al drumului, mereu. Dar, aşa cum v-am mai spus şi cu alte ocazii, sunt absolut ineficiente. Sunt bani care-şi pierd eficienţa, pentru că după două, trei ploi, practic drumul redevine impracticabil. Acest drum ne creează mari probleme, datorită faptului că locuitorii comunei sunt extrem de nemulţumiţi. Iar asta pe bună dreptate, că stau o viaţă întreagă în noroi şi în praf. Apoi, în al doilea rând, acest drum ne creează probleme foarte mari în ceea ce priveşte transportul copiilor la şcoli, deoarece microbuzele sunt în întreţinerea Primăriei, iar Primăria cheltuieşte o groază de bani pe reparaţiile lor. Am ajuns în anul 2016 şi cred că nu se mai justifică absolut niciun motiv pentru care acest drum să nu fie reabilitat. De 20 de ani nu sunt bani, placa asta nu mai ţine. Dacă vrei, poţi, dar încep să cred că nu se vrea, pentru că dacă s-ar fi vrut, s-ar fi găsit până acum soluţii. Nu se poate aşa ceva. Am făcut absolut tot ce este omenesc de a sensibiliza autorităţile judeţene, de a discuta cu toată lumea, dar atâta timp cât nu sunt eu administratorul acestui drum, nu pot accesa proiecte, programe în numele administratorului drumului. Asta revine în sarcina Consiliului Judeţean Harghita, care ar trebui să ia măsuri de urgenţă să rezolve această problemă. Consider că şi drumurile acestea ar trebui prioritizate în funcţie de numărul de locuitori deserviţi de ele. Dacă tot am ajuns la Consiliul Judeţean Harghita, eu nu vreau să-i critic, dar nu am ce face, nu sunt mulţumit nici de distribuţia banilor în zona noastră. Vreau să spun că şi acum, la bugetele care s-au votat în luna februarie, Primăria Tulgheş a primit 50.000 lei. Dacă fac o comparaţie, aceasta este o sumă mai mică decât contribuţia noastră la bugetul Consiliului Judeţean. Iar dacă iau comunele din jurul nostru: Ditrău, Joseni şi celelalte, constat că sumele sunt de 4-5 ori mai mari la ei decât la noi. Deci, mi se pare că de fapt este vorba aici despre reaua voinţă a autorităţilor judeţene, în ciuda faptului că ni se vorbeşte de fiecare dată despre dezvoltarea unitară a judeţului Harghita. Mie mi se pare că nu există o viziune în sensul acesta şi premeditat zona noastră, cea românească, este lăsată oarecum la voia întâmplării.
- Bine, dar dumneavoastră n-aţi încercat, totuşi, să purtaţi o discuţie faţă către faţă cu preşedintele Consiliului Judeţean, stimabilul domn Borboly Csaba, să îi solicitaţi să nu-şi mai bată joc de o parte a cetăţenilor judeţului, printre care sunt şi mulţi maghiari? Am pus problema aşa, deşi nu acesta ar trebui să fie argumentul într-un stat democratic şi civilizat…
- Din păcate, cu domnul preşedinte nu am avut prea multe ocazii să stăm de vorbă, pentru că am avut la începutul mandatului mai multe discuţii, după care am văzut că acestea sunt sterile, lipsite de rezultate, şi atunci mi-am dat seama că vorbesc degeaba. Am avut, însă, dialog permanent în alte forme, prin hârtii, dar din păcate, tot fără rezultate. Asta este opinia mea şi a locuitorilor din Tulgheş, şi români şi maghiari, că tot ceea ce se întâmplă de 20 de ani cu acest drum este făcut intenţionat. Oamenii sunt nemulţumiţi. Eu am încercat pe parcursul acestor ani de mandat să unesc şi nu să dezbin. Am legat relaţii de înfrăţire cu localităţi din Ungaria, am o relaţie extrem de bună cu cei de acolo, am trimis pensionari din Tulgheş în Ungaria, am primit delegaţii din Ungaria… Şi voi continua să fac aceste lucruri. Nu pot însă, în niciun fel, să înţeleg atitudinea preşedintelui Consiliului Judeţean, pe care eu o consider ca fiind discriminatorie.
- Domnule primar, vă mulţumesc pentru ospitalitatea cu care ne-aţi primit, ca de fiecare dată, şi vă doresc succes la alegerile locale care tocmai ce se apropie!
- Şi eu vă mulţumesc şi să dea Bunul Dumnezeu să ne revedem sănătoşi!

Categorie: