Qvo vadis, Domine? Qvo vadis, homine?

În anii împăratului Nero, Apostolul Petru părăsea în grabă Roma, pe Via Apia, părăsindu-şi turma chinuită întru credinţă şi sătul de crime şi nelegiuiri. Pe acest drum, aşa cum Pavel din Tars l-a întâlnit pe Mântuitor pe drumul Damascului, aşa şi Marele Apostol l-a întâlnit pe Hristos pe Via Apia. Qvo vadis, Domine? Unde mergi Tu, Doamne? Îl întrebă cu cuvinte întrerupte de suspine Apostolul Petru pe Domnul. Acesta îi răspunde cu un glas trist, dar dulce totodată: mă duc pe Golgota, să fiu răstignit a doua oară, devreme ce tu părăseşti poporul meu. Auzind acestea, apostolul îşi luă toiagul în mâinile tremurânde şi păşi din nou spre cele şapte coline ale oraşului, alături de cei credincioşi, unde va fi răstignit cu capul în jos, având convingerea că adevărul viu va lua locul îngâmfării, desfrânării şi crimei, iar Roma va deveni Cetatea Eternă a Fiului lui Dumnezeu.
O altă întrebare care se poate pune este Qvo vadis, homine? Unde mergi tu, omenire? Mergi într-o direcţie bună sau nu? Lumea noastră este o lume diversă şi contradictorie, în care se constată o intensificare puternică a luptei pentru reîmpărţirea globului, a zonelor de influenţă, pentru câştigarea de noi poziţii dominante de către statele puternice ale Terrei; vorbim aici de SUA, Rusia, China, Japonia, UE şi Israelul. Din păcate, realizările ştiinţei şi tehnicii moderne se folosesc prea des în scop distructiv, acumulându-se arme tot mai sofisticate, mecanisme energetice tot mai poluante, încât, pe bună dreptate ne putem pune întrebarea hamletiană „A fi sau a nu fi”, nu în faţa cetăţeanului, ci în faţa întregii specii numită homo sapiens. Mediul în care trăim se degradează în mod constant şi poluarea pe care noi, omenirea, o producem este tot mai mare, cu eliminarea în atmosferă a unei cantităţi tot mai mari de dioxid de carbon, ceea ce duce la creşterea efectului de seră. Experţii ONU ne avertizează că petrolul, această hidrocarbură lichidă, se va termina în jurul anului 2040, iar gazele naturale se vor consuma până în 2070. Alternativa pentru alt tip de combustibil este deja foarte mică. Până în 2100 este prevăzută o creştere triplă a încălzirii globale cauzată de poluarea tehnologică şi a gazelor cu efect de seră, dioxidului de carbon, ce vor distruge şi stratul de ozon protector din stratosferă, permiţând radiaţiilor solare sau gamma ucigaşe să ajungă la oameni. Deja din acest an 2014, în fiecare an, unul din 10 râuri cu apă dulce au înregistrat o drastică scădere a debitului. Dacă se va continua aşa, apa va fi o rara avis şi nu vă spun minciuni, o să cam murim de sete. Dispariţia sau micşorarea capacităţii de apă potabilă a planetei va duce la declinul agriculturii, adică la foamete mondială. Şi aşa, în această lume crudă, unde milioane de copii mor de foame, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, nu este destulă mâncare pentru a-i hrăni, în vreme ce în ţările aşa-zise civilizate se face combustibil biologic din cereale. În timp ce copiii mor de foame, maşinile luxoase de mii de euro merg cu acest combustibil biologic, care ar fi putut ajunge la copiii flămânzi. În timp ce populaţia planetară creşte în progresie geometrică, sărăcia inundă lumea, inundă şi casele românilor. Dacă în 2011 populaţia Terrei era de 7 miliarde de suflete, bomba demografică va exploda, iar în 2050 vor fi aproximativ 10,5 miliarde de oameni care vor trebui să mănânce, iar agricultura Pământului nu-i va putea susţine.
Trecând prin faţa ochilor şi minţii dumneavoastră aceste lucruri, ne putem pune întrebarea: când se va sfârşi această lume, fiindcă orice lucru din univers are un început şi un sfârşit?! Uimitor este că nu numai oamenii de rând, ci şi oamenii de ştiinţă sunt de acord că lumea se va sfârşi. În ultimii ani, semnele sfârşitului descrise de Apocalipsa lui Ioan din Patmos vor semăna cu fenomenele şi catastrofele de astăzi de pe această planetă. Cei patru călăreţi ai Apocalipsei, unul pe un cal roşu, altul pe un cal negru, unul pe un cal gălbui şi altul pe un cal alb s-au năpustit asupra omenirii. Călăreţul pe calul gălbui simbolizează molima, bolile care macină sănătatea oamenilor de pe această planetă; aici aş aminti: cancerul, SIDA, ebola pe care Dumnezeu încă nu ne-a dat puterea să le vindecăm. Nu mai spun de milioanele de arme chimice şi biologice pe care le deţin marile puteri şi pe care, dacă le-ar folosi, ar putea omorî chiar două umanităţi. Călăreţul negru reprezintă moartea şi foametea; tocmai ce v-am povestit ce se întâmplă cu declinul agriculturii şi cu foametea mondială. Călăreţul roşu reprezintă războiul, genocidul şi terorismul, care după cum vedeţi macină umanitatea. Armele nucleare ne pot grăbi sfârşitul, iar cele peste 8.100 focoase nucleare operaţionale în SUA, Rusia, China, Franţa, India, Pakistan şi Israel pot da foc de o mie de ori planetei albastre.
Desigur că sunt şi reale pericole ce nu ţin de omenire care pot distruge planeta, şi acestea sunt: comete şi meteoriţi ce pot lovi pământul, iar recent am văzut în Murmansk - Rusia acest lucru; raze gamma ucigaşe ca urmare a exploziei unei supernove; erupţii distrugătoare ale unor vulcani (Islanda) sau cutremure devastatoare urmate de tzunami (Indonezia).
Însă, cel mai mare pericol al omenirii este călăreţul de pe calul alb, care-l reprezintă pe însuşi Anticrist. Multă lume îl vede pe Anticrist ca un diavol cu ochii roşii de foc, cu coarne sau mai ştiu eu ce alte imagini, însă el va arăta altfel, va fi chiar evlavios şi va încerca să ne conducă spre distrugere. Această imagine putem să o traducem ca o lipsă a credinţei noastre în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iisus Hristos este singurul care va putea salva omenirea de Apocalipsă şi noi avem obligaţia să-l avem întotdeauna în mintea şi sufletul nostru, şi să-l recunoaştem ca salvatorul omenirii.

Categorie: