Sfântă Liturghie Arhierească la Vâlcele

Duminică, 14 februarie 2016, satul-staţiune Vâlcele din comuna covăsneană cu acelaşi nume s-a aflat în zi de mare sărbătoare. Aceasta deoarece, în Duminica a 17-a după Rusalii (a Cananeencei), pentru întâia oară de la instalarea în demnitatea de chiriarh al Sfintei Episcopii Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, Preasfinţitul Părinte Andrei s-a aflat în vizită pastorală în această mică dar inimoasă comunitate de români din apropierea oraşului Sfântului Gheorghe. Şi aceasta s-a petrecut nu oricând, ci chiar cu o zi înainte de sărbătorirea, la 15 februarie, a unui an de când noul ierarh, al doilea de la înfiinţarea Episcopiei Munţilor în inima României, a fost instalat în scaunul de la Miercurea-Ciuc.
A fost o duminică frumoasă, în primul rând datorită bucuriei participării în comuniune la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, apoi, desigur, pentru că ierarhul nostru a sosit în mijlocul credincioşilor, de această dată din Vâlcele, purtând aceeaşi dragoste în suflet şi grijă pentru românii de pe aceste meleaguri pe care ni le-a arătat în tot anul petrecut împreună şi, în fine, pentru că Cel de Sus a încununat minunatul moment cu o vreme splendidă de primăvară, în ciuda datei timpurii indicată de calendar.
Sfânta Biserică Ortodoxă cu hramul „Teodor Stratilat” din comuna Vâlcele datează de la anul 1843 şi este acum, de mai bine de un deceniu, „străjuită” de busturile lui Nicolae Bălcescu şi Avram Iancu (ridicate prin grija părintelui paroh Ioan Tămaş), eroi ai românilor care au poposit în această celebră, cândva, localitate pe la anii 1844 şi respectiv, 1848. Ei bine, aici a fost întâmpinat Preasfinţitul Părinte Andrei, ierarhul locului, în plăcuta dimineaţă de duminică, 14 februarie, aşteptat de poporul dreptcredincios şi de copiii costumaţi în portul popular românesc care i-au înmânat un frumos buchet de flori şi l-au servit, cum cere tradiţia noastră străbună, cu pâine şi sare. La Sfânta Liturghie, alături de soborul de preoţi din care au făcut parte părintele Ioan Bercu, protopop de Sfântu-Gheorghe, şi părintele paroh Ioan Tămaş, şi alături de vâlceleni şi oaspeţii lor sosiţi aici din toată zona aceasta a judeţului Covasna, dar şi din judeţul vecin Braşov, au participat şi numeroase oficialităţi centrale şi locale, printre care: secretarul general al Ministerului Apărării Naţionale - dr. Codrin Munteanu, prefectul judeţului Covasna - Sebastian Cucu, fiu al satului Vâlcele, subprefectul Necolae Radocea, senatorul Marius Obreja, copreşedintele ALDE Covasna - Gheorghe Şimon, directorul Centrului European de Studii Covasna-Harghita - dr. Ioan Lăcătuşu şi viceprimarul comunei Vâlcele - Nicolae Cucu. De menţionat că, spre cinstea lor, la Sfânta Liturghie, pe întreaga durată a desfăşurării ei, au participat - tot purtând frumoase costume populare, dar şi având Tricolorul permanent asupra lor - şi membrii Grupului Vocal „Voievozii Munţilor”, originari din această localitate.
La finalul sfintei slujbe, Preasfinţitul Părinte Andrei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură, din care am spicuit pentru dumneavoastră, fidelii noştri cititori: „ … Atunci răspunzând, Iisus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta, fie ţie cum voieşti”. Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela - versetul 28 din capitolul 15 din Evanghelia după Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei. Iubiţi fraţi şi surori în Domnul, dăm slavă lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit să ajungem în acest ciclu liturgic al anului bisericesc în care Biserica noastră ne pregăteşte pentru a intra în Sfântul şi Marele Post. Evanghelia care s-a citit astăzi la Dumnezeiasca Liturghie este o Evanghelie care este, dacă vreţi, pentru noi credincioşii, de căpătâi. De ce? Cel care poartă numele de creştin, în primul rând se raportează la Dumnezeu ca la un tată, aşa cum auzim la Liturghie: „Că pur şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti”. Evanghelistul Matei, în capitolul 15, versetele 21-28, aduce în faţa noastră acea întâlnire a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu neamul păgân. … Dacă vom citi tot capitolul 15 cu femeia cananeeancă, cu această minune, vom vedea că Mântuitorul Iisus a intrat în Fenicia după ce s-a pogorât de pe muntele Taborului. … Ne întrebăm noi: Ce a determinat-o pe femeia cananeeancă să meargă la Domnul Hristos? Lucrul acesta ni-l spune într-un verset Evanghelistul Matei şi apoi consemnează şi Evanghelistul Marcu. Şi spune Evanghelistul Matei, în versetul 22, că a ieşit femeia cananeeancă din acele ţinuturi şi striga spunând: „Miluieşte-mă Doamne, Fiul lui David, fiica mea este rău chinuită de diavol”. Iubiţi credincioşi, suferinţa femeii cananeence a fost suferinţa fiicei sale, şi iată cum a devenit suferinţa ei mergând în faţa Domnului Hristos. Noi ştim din scrierile sfinte şi, în special, din istoria iudeilor, faptul că femeia nu lua cuvântul în adunare; de fapt, era o lege la vechii iudei, ca în adunări să vorbească cel mai în vârstă de parte bărbătească. Şi aşa se explică faptul că Sfântul Apostol Petru a luat întotdeauna cuvântul în adunări, pentru că era cel mai în vârstă dintre apostoli. Şi acum ne punem întrebarea: Cine era cel mai în vârstă din preajma lui Hristos? În primul rând, erau cei 12 apostoli, şi apoi erau o parte dintre cărturari şi farisei, care-l însoţeau pretutindeni. Şi uitaţi-vă, dragii mei, în Evanghelia de astăzi cum au căutat cărturarii şi fariseii să-l prindă în cuvânt. Auziţi, strigă femeia cananeeancă: „Miluieşte-mă Doamne, Fiul lui David”! Şi auziţi, spune Sfântul Ioan Gură de Aur: Dumnezeu a devenit insensibil, nu i-a răspuns niciun cuvânt. Tocmai ca să nu fie acuzat că vorbeşte cu o femeie păgână. Dar au intervenit apostolii. Şi ce zic apostolii? Spune Evanghelistul că El nu i-a răspuns niciun cuvânt, dar apropiindu-se, ucenicii Lui îl rugau, zicând: Slobozeşte-o… sau… Dă-i drumul că strigă-n urma noastră. Parcă era legată de convoiul care-l însoţea pe Domnul Hristos. Nu-i răspunde nici de data aceasta Fiul lui Dumnezeu. Ce-ar fi vrut să spună apostolii? Păi: Dă-i drumul, Doamne, învăţătorule, dă-i drumul de lângă noi ca să ne lase în pace, să nu mai strige în urma noastră. Domnul Hristos n-a procedat aşa. Răspunde Iisus şi zice: „Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Izrail”. Avem impresia că vorbim cu un ardelean. De ce? Erau în preajma lui cărturarii, fariseii şi apostolii, ştia foarte bine Dumnezeu că are de-a face cu o femeie păgână. Dar auziţi, credinţa ei ce a făcut. Ea venind, s-a închinat Lui şi i-a zis: „Doamne ajută!”. Acum, v-aş întreba pe frăţiile voastre: Care-i cea mai scurtă rugăciune pe care o rostiţi la toată vremea? „Doamne ajută!” Vedeţi iubiţi credincioşi, neamul nostru românesc cât de frumos ştie să se roage lui Dumnezeu, luând cuvintele din Sfânta Scriptură! Când ne salutăm unul cu celălalt mai spunem: „Doamne ajută!”. Zicem noi că suntem creştini, dar Dumnezeu drăguţul ştie dacă noi suntem sau nu. Fraţilor şi surorilor, Domnul Iisus când a auzit cuvintele acestea, s-a închinat. Auziţi ce gest liturgic a făcut: nu numai că avea credinţă, păgână fiind, dar a făcut un gest liturgic, a îngenunchiat. Noi de multe ori la Sfânta Liturghie suntem simpli spectatori, stăm pe scaun, ne mai uităm la ceas din când în când, aproape i-am spune părintelui: Hai, părinte, mai termină odată că, vorba ceea, e cam mult o oră şi jumătate pentru Dumnezeiasca Liturghie! Mai avem şi credincioşi care vin, în special la taina Sfintei Cununii, şi întreabă: Cât durează slujba? Eu de multe ori le-am spus: 5 ore. Dacă noi călcăm Dumnezeieştile canoane şi rânduielile bisericeşti în picioare şi slujba cununiei o săvârşim într-o jumătate de oră, sărită, iar pozele care se fac după durează două, trei ore, atunci ne întrebăm: Suntem vrednici să mai purtăm numele de credincioşi? Răspunsul este: Nu suntem vrednici. … Fraţilor, spune Evanghelistul mai departe că după ce ea a îngenunchiat şi i-a spus: „Doamne, ajută-mă!”, Domnul Hristos o pune şi de data aceasta la încercare - şi ce-i spune? „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor!” Dar ea i-a zis: „Da, Doamne, aşa este cum spui, trece-mă în rândul câinilor”! Dacă eu m-aş adresa acum la o soră şi i-aş spune că nu-i bine şi că o trec în rândul câinilor - ce-aţi ziceţi?; nici n-aş ajunge bine la Miercurea-Ciuc şi deja procesul de calomnie ar fi intentat. Aşa este? Că noi nu mai ştim să suferim nimic, nici măcar un cuvânt. Domnul Hristos a trecut-o în rândul câinilor. Şi ea aprobă şi zice: „Da, Doamne! Aşa este. Dar şi câinii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor”. … Spune Sfântul Ioan Gură de Aur că i-a fost dragă această atitudine a femeii cananeence şi Domnul Hristos răspunde: „O, femeie, mare este credinţa ta, fie ţie cum voieşti”! Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela. Este de apreciat credinţa statornică şi sinceritatea cu care a venit femeia în faţa lui Dumnezeu. O apreciază toţi Sfinţii Părinţi şi o apreciem şi noi, şi nădăjduim să luăm model de smerenie de la ea. Ea s-a dus în faţa lui Dumnezeu şi nu s-a simţit jignită că a trecut-o în rândul animalelor, în rândul câinilor, şi i-a spus: „Da, Doamne, aşa este, dar tu ajută-mă că poţi”, iar Dumnezeu i-a tămăduit fiica ei bolnavă”.
La sfârşitul deosebitei întâlniri cu Părintele Episcop, toţi cei prezenţi au fost invitaţi de ospitalierele gazde la o agapă creştinească, la Căminul Cultural. Aici, pentru câteva clipe de mare preţ, credincioşii au putut asculta programul artistic al Grupului Vocal „Voievozii Munţilor”, care de ceva vreme s-a lansat şi „colindă” mai toate meleagurile acestea ale Covasnei şi Harghitei, chemaţi fiind să cânte şi să încânte de această dată chiar în satul lor, Vâlcele, conduşi fiind de preotul Vasile Antonie Tămaş, fiul părintelui paroh.

Categorie: