†) SFÂNTUL IERARH NICOLAE - Episcopul cel darnic -

6 decembrie

An de an, pe 6 decembrie, întreaga creştinătate îl pomeneşte pe Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Blajinul episcop apare peste tot ca o figură proeminentă, care excelează în generozitate. A fost un om de o foarte mare cultură teologică, o autoritate în domeniu şi un om cu un profil moral model. Din acest motiv, este aşezat în canonul liturgic al fiecărei zi de joi alături de sfinţii apostoli. Personalitatea sa cumulează trei elemente principale: ascetismul sirian, nobleţea romană şi inteligenţa greacă. Pentru multa sa bunătate a fost ales arhiereu, pentru dreapta credinţă a fost prins şi întemniţat împreună cu alţi creştini, primind de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Sfântul Nicolae a fost episcop pragmatic, intervenind în eparhia sa ori de câte ori era nevoie. A trăit la sfârşitul secolului al III-lea - începutul secolului al IV-lea.
Tradiţia Bisericii consemnează faptul că Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. Încă din copilărie a dat semne de comportament spiritual excepţional, iar în timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţă, iar în bisericile în care intra uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la Mănăstirea Patara, unde a devenit preot.
După moartea părinţilor săi, Teofan şi Nona, Nicolae a renunţat la toată averea pe care aceştia i-au lăsat-o, împărţind-o săracilor şi plecând în pelerinaj în Ţara Sfântă. Când s-a întors de la Locurile Sfinte, a mers la Mănăstirea Sionului, întemeiată de unchiul său. Îndemnat de Dumnezeu, s-a reîntors apoi în Cetatea Mira, pentru a trăi între oameni. După moartea Arhiepiscopului Mirei Lichiei (astăzi o mică aşezare cu numele Demre, în apropiere de Kale, în Turcia), Sfântul Nicolae a fost ales în fruntea acestei eparhii, în urma unei minuni. Tradiţia spune că Dumnezeu S-a arătat în vis unui episcop bătrân, pe care l-a îndemnat să pună arhiepiscop pe primul bărbat care va intra a doua zi în biserică. Nicolae a refuzat la început această funcţie, însă Mântuitorul i S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia şi îndemnându-l să primească noua demnitate.
Ca arhiepiscop, Sfântul Nicolae a avut o activitate deosebită. S-a îngrijit cu mare atenţie de păstoriţii săi, fiind tot timpul acolo unde era nevoie de el. A ajutat pe săraci, i-a primit pe cei păcătoşi, a apărat credinţa de erezii şi de persecutorii păgâni, el însuşi fiind chinuit de soldaţii împăraţilor Diocleţian şi Maximian, care au încercat să distrugă creştinismul şi să reintroducă religiile păgâne. El a continuat să apere legea lui Hristos, mergând prin cetate şi distrugând toate statuile zeilor la care se închinau păgânii. În jurul anului 305 a fost întemniţat, dar atunci când pe tronul Imperiului Bizantin a urcat Constantin cel Mare (306-337), creştinii putând să-şi manifeste liber credinţa, Sfântul Nicolae a fost eliberat.
Sfântul Nicolae este cinstit chiar şi în tradiţia creştină de tip protestant, unde s-a interzis cinstirea sfinţilor. Astfel, este patronul spiritual în multe oraşe din Germania, ţară cunoscută drept creştin-protestantă; de asemenea şi în Danemarca şi Austria.
El apare drept o figură proeminentă, care excelează în generozitate şi bunătate. Din acest motiv, a şi fost pus în legătură cu Crăciunul. Şi tocmai de aceea se spune că sărbătorile de iarnă încep la Sfântul Nicolae, care este modelul uman al dărniciei lui Dumnezeu-Creatorul, care dă pe Fiul Său lumii la timpul potrivit, adică la Crăciun. Sfântul Nicolae este şi îndreptător al credinţei, pentru că el a fost cel mai vehement apărător al învăţăturii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat, la Sinodul I Ecumenic (această adunare din anul 325, la care au participat 318 episcopi din toată lumea, a fost convocată la Niceea de Constantin cel Mare, pentru a combate erezia lui Arie). Arhiepiscopul Mirelor Lichiei a fost unul dintre cei care au luat cuvântul la Sinodul I Ecumenic. Se spune despre Sfântul Nicolae că a condamnat erezia lui Arie, iar această condamnare a fost atât de vehementă, atât de convingătoare şi el a fost atât de supărat de atitudinea lipsită de credinţă a lui Arie, încât i-ar fi dat o palmă acestuia.
Faptul că a apărat-o pe Maica Domnului ni-l arată pe Sfântul Nicolae ca teolog şi ca cel care a vorbit pentru prima dată despre cinstirea Maicii Domnului în Biserică. A-L recunoaşte pe Mântuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat presupune, implicit, a o recunoaşte pe Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu.
Pe lângă faptul că a fost un mare teolog, Sfântul Nicolae a fost şi un episcop dedicat, el fiind la curent cu absolut tot ce se întâmpla în eparhia sa; intervenea ori de câte ori era nevoie, lucru care arată şi vocaţia socială a Bisericii.
Nu se ştie cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a plecat la Hristos, unele surse indicând anul 340, altele 350. Se ştie doar data, respectiv cea la care astăzi îl cinstim pe Sfântul Nicolae, 6 decembrie.
În anul 1087, de frica expansiunii musulmane, moaştele sale, care rămăseseră în Mira Lichiei, au fost transferate la Bari, în Italia, unde sunt îngropate într-o criptă. O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti.
Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieţii sale. În timpul călătoriei spre Ţara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, crezând că vor muri. Dar Sfântul Nicolae i-a îndemnat pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit. Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi demonizaţi. Sfântul Ierarh Nicolae a salvat Mira Lichiei de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul în Cetatea Mirei. Cea mai cunoscută este minunea cu acel bărbat care avea trei fete şi care fusese, probabil, bogat, dar care a ajuns într-o situaţie economică delicată. Soluţia ieşirii din această situaţie era să-şi ofere fetele spre desfrânare. Se spune că seara, ori de câte ori gândul acesta îi revenea omului respectiv, Sfântul Nicolae, episcopul locului, arunca, în taină, o pungă cu galbeni în curtea lui, astfel încât să aibă cu ce să trăiască şi să nu dea fetele spre pierzare. De asemenea, o altă minune consemnează faptul că în vremea împăratului Constantin, trei tineri, cărora li se spune voievozi (guvernatori locali) au fost acuzaţi pe nedrept de complot împotriva împăratului. Au fost închişi şi urmau să fie decapitaţi. Dar seara, Sfântul Nicolae i-a apărut în vis împăratului, spunându-i că sunt nevinovaţi. Înspăimântat de această viziune, împăratul i-a eliberat. Aproape în toate aceste intervenţii ale Sfântului Nicolae se vede că cei ajutaţi sunt persoane tinere şi probabil din acest motiv el a fost tratat şi cinstit ca un mare ajutător al tinerilor.
Datorită minunilor pe care le-a făcut, Sfântul Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor, în special al celor săraci, dar şi al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate, al celor acuzaţi pe nedrept. Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea romano-catolică, la 6 decembrie.
Ierarhul Nicolae este Sfântul dăruitor prin excelenţă. Toţi copiii aşteaptă ca în noaptea de 5 spre 6 decembrie să vină şi la ei Moş Nicolae. Scrisorile lor sunt expresia inocenţei şi a candorii specifice vârstei. Am cerut de la Moş Nicolae câteva din scrisorile primite de la copii:
- Nicolae, clasa a III-a: „Dragă Sfinte Nicolae, te rog frumos să-mi aduci un jeep cu telecomandă. Ce mai faci, Sfinte Nicolae? E greu să împarţi daruri la copii. Trebuie să te culci la amiază ca să poţi împărţi daruri la toţi copiii. Anul acesta nu am fost aşa cuminte. Am primit un Insuficient la purtare. Am făcut gălăgie. Dar câteodată am fost ascultător de părinţi. Îţi promit că anul viitor voi fi şi mai cuminte. Ţi-am mai scris să îmi aduci un avion, dar cred că îmi ajunge şi un jeep. Nu mai ştiu ce să îţi mai spun. Îţi mulţumesc că am putut să ne jucăm anul acesta. Dumneata eşti Sfântul al cărui nume îl port. Dacă nu îmi aduci ceea ce ţi-am cerut, mă supăr. Să nu uiţi ce ţi-am scris. Îţi urez drum bun!
Cu drag, Nicolae”;
- Andrei, clasa a IV-a: „Dragă Sfinte Nicolae, te rog frumos să-mi aduci un ursuleţ de pluş care este înalt de 100 de centimetri. Dacă mi-ai aduce ursuleţul, mi-ar părea atât de bine! Ursuleţul de pluş costă 77,59 lei. Ce mai faci, Sfinte Nicolae? Am uitat să-ţi spun ceva: ursuleţul îl găseşti la Metro. Ce mult te iubesc, Sfinte Nicolae! Să fii sănătos mereu, Sfinte Nicolae!”;
- Petru, clasa a III-a: „Dragă Sfântule Nicolae, eu aş vrea să îmi aduci două ciocolate Milka şi un avion de jucării. Eu îţi doresc multă sănătate şi fericire şi să nu te îmbolnăveşti, că, dacă te îmbolnăveşti, nu mai poţi să vii la noi. Eu mă rog în fiecare seară şi sunt cuminte. Părinţii mei sunt şi ei oameni buni. Ajută-i pe toţi care au nevoie de tine. Al tău, Petru”;
- Teodora, clasa a III-a: „Dragă Sfântule Nicolae, ce mai faci? Eu mă numesc Teodora şi aş vrea să îmi aduci nişte mărgele frumos colorate şi nişte cărţi cu poveşti. Îmi plac atât de mult! Te rog să fii bun cu noi şi de data aceasta, deşi am mai greşit. Te aştept cu tot dragul. Ştiu că niciodată nu uiţi să vii cu daruri. Vino! La noi toţi copiii vor să ajungi mai repede”;
- Sebastian, clasa a IV-a: „Sfinte Nicolae, eu vreau să ştiu dacă eşti sănătos. Acum vreau să îţi spun ce doresc să îmi aduci: o carte, un cadou surpriză, 10 DVD-uri, bomboane, jocuri („Nu te supăra frate” şi altele) şi o minge. Sunt puţin trist că nu e zăpadă încă prin sat, dar poate faci tu ceva ca de ziua ta să fie omăt. Dacă nu se poate, nu mă supăr. Cu drag, Sebi”.
În final, doresc să vă mai spun atât: Moş Nicolae există! El nu este altul decât Sfântul Nicolae!