Sfântul Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul


Autor: 

Pr. Iustin Gârleanu

În fiecare an, la 20 iulie, Biserica Ortodoxă îl serbează pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Sfântul Ilie era fiul unui preot al Legii Vechi, care locuia în cetatea Tesva, din Galaad, situată dincolo de Iordan; de aici şi numele proorocului, Ilie Tesviteanul. Activitatea Sfântului Ilie s-a desfăşurat în regatul Israel din Samaria. Încă din secolul al IXlea şi continuând în al VIII-lea, î.d.Hr., regii lui Israel au împrumutat de la păgâni cultul zeului Baal şi al zeiţei Astarte. În aceste împrejurări, ca să nască pocăinţa în neamul său şi să-i facă pe regi să părăsească închinarea la idoli, Sfântul Ilie se roagă lui Dumnezeu şi, astfel, nu va mai ploua trei ani şi şase luni. Este trimis de Dumnezeu la Ahab să-i vestească acestuia marea secetă. Regele, în loc să se pocăiască, va căuta să-l ucidă pe Sfântul Ilie. Este ascuns de Dumnezeu într-o peşteră, lângă un pârâu, şi hrănit de un corb. După un timp, Sfântul Ilie ajunge la o văduvă din Sarepta Sidonului, în sudul Libanului de astăzi, unde va face minuni - îl va învia pe fiul acesteia şi îi va înmulţi făina şi uleiul. Spre sfârşitul anilor de secetă, Dumnezeu îl trimite pe Sfântul Ilie la regele Ahab ca să-i descopere acestuia că suferinţele şi tulburarea din popor sunt cauzate de închinarea la idoli. Pentru cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, Sfântul Ilie îi propune împăratului să ridice un jertfelnic şi să se roage mai întâi proorocii lui Baal, apoi el lui Dumnezeu. Regele, fără ştirea Izabelei, a adunat pe munte tot poporul, sfetnicii şi proorocii cu slujitorii idolilor. Aceştia s-au rugat, dar „a rămas surd” dumnezeul lor, pentru că nu exista. Spre seară s-a rugat şi Sfântul Ilie şi Dumnezeu a trimis foc din cer şi a ars totul, uscând şi apa din şanţurile dimprejur. Mulţimile suferinde au căzut cu faţa la pământ, s-au căit de păcatele făcute şi i-au ucis pe proorocii şi slujitorii zeilor. Sfântul Ilie merge spre muntele Hebron pentru a scăpa de furia Izabelei, care dorea să-l ucidă. Aici se ascunde într-o peşteră, se plânge lui Dumnezeu de fărădelegile poporului Israel, de omorârea proorocilor lui Israel, de dărâmarea templelor. Dumnezeu i se arată în adiere liniştită. Îi spune că mai sunt 7.000 de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi că trebuie să meargă la Damasc şi să ungă un alt rege, iar în locul lui să-l ungă pe Elisei ca prooroc. Sfântul Ilie după ce va împlini cele poruncite de Dumnezeu, va merge şi va vesti moartea regelui Ahab. Sfântul Ilie a fost răpit cu trupul la cer asemenea lui Enoh. Atât Ilie, cât şi Enoh vor veni înainte de sfârşitul lumii, vor propovădui pe adevăratul Dumnezeu şi îl vor descoperi oamenilor pe Antihrist. Vor fi martirizaţi şi astfel vor primi şi ei moartea trupească. Cinstea deosebită de care s-a bucurat Sfântul Ilie înaintea lui Dumnezeu se vede din arătarea sa pe muntele Taborului alături de Moise, atunci când Mântuitorul s-a schimbat la Faţa înaintea ucenicilor Lui. Moise şi Ilie au fost de faţa lângă Domnul în slavă, primul ca primitorul şi dătătorul Legii, al doilea ca cel mai neînfricat luptător împotriva duşmanilor lui Dumnezeu.