Simion Bărnuţiu, unul dintre simbolurile sălăjene ale Revoluţiei române transilvane din anii 1848 - 1849

Motto: „Rămâneţi credincioşi numelui şi limbii voastre, apăraţi-vă ca fraţii, cu puteri unite, în pace şi resbel.”
(Simion Bărnuţiu, Blaj, duminică, 14 mai 1848)

Simion Bărnuţiu, unul din liderii transilvăneni ai revoluţiei de la 1848, s-a născut la 21 iulie 1808, în localitatea Bocşa, judeţul Sălaj. A fost fiul Anei şi a luiIoan Bărnuţiu, cantor şi învăţător sătesc, a fost bunicul lui Ioan Maniu şi străbunicul lui Iuliu Maniu.A învăţat mai întâi la şcoala din satul natal, ultimii doi ani (1818-1820) i-a făcut la Şimleul Silvaniei. Timp de 5 ani a urmat cursurile liceului piarist din Carei, iar la Blaj, între anii 1826-1829, a studiat teologia. După absolvire, a fost hirotonit preot celib greco-catolic. Din anul 1831, predă istorie universală la Gimnaziul Superior din Blaj, iar la Sibiu urmează Academia Săsească de Drept, timp de trei ani.
În anul 1834, Simion Bărnuţiu este numit notar consistorial la Blaj, devenind mâna dreaptă a episcopului greco-catolic Ioan Lemeni, cu care participă la Dieta Transilvanieila Sibiu, în anii 1837-1838. Un proiect-lege care apare în lucrările Dietei de la Cluj-Napoca în 1836, va fi legalizat în 1842. Legea prevedea că în „În întregul principat, toate jurisducţiunile bisericeşti sunt obligate să întrebuinţeze numai limba maghiară şi nimeni nu va putea deţine vreo slujbă dacă nu cunoaşte limba maghiară. În şcoli se va întrebuinţa de asemenea numai limba maghiară”. Simion Bărnuţiu protestează împotriva votării ei, prin articolul „O tocmială de ruşine şi o lege nedreaptă”.
În anul 1842, îi trimite lui George Bariţiu „Studiul Soborului cel Mare al Episcopiei Făgăraşului”,în care denunţă absolutismul bisericesc şi despotismul episcopului Ioan Lemeni, care a fost publicat fragmentat, în lunile ianuarie- februarie 1843, în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, motiv pentru care va izbucni conflictul dintre el şi ierarh. În anul 1843, studenţii susţinători ai lui Simion Bărnuţiu au fost exmatriculaţi de la Seminarul Teologic de la Blaj, iar lui i se deschide un proces de către episcopul Ioan Lemeni şi este dat afară de la Seminar, fiind obligat să părăsească oraşul. Simion Bărnuţiu se adresează împăratului Austriei, printr-o petiţie, să i se facă dreptate în acest proces, dar nu primeşte niciun răspuns.
În anul 1848, răspândeşte la Sibiu cunoscutul său manifest, care milita pentru egalitate naţională. În perioada 3-5 mai, Simion Bărnuţiu ţine un discurs la Catedrala din Blaj, cunoscut în istorie ca „Discursul de la Blaj”, în timpul Adunării Naţionale a românilor, având calitatea de vicepreşedinte.
După înfrângerea revoluţiei, conducătorii români sunt obligaţi să fugă din Transilvania. Simion Bărnuţiu călătoreşte cu vaporul la Constantinopol, ajunge pe drum ocolit la Viena, unde se înscrie la Facultatea de Drept, pe care o continuă la Pavia (Italia), remarcându-se ca un student eminent.În anul 1854, obţine diploma de doctor în drept, la Universitatea din Pavia. La invitaţia lui A. T. Laurian, merge la Iaşi, unde ocupă funcţia de inspector, apoi de profesor la fosta Academie Mihăiliană. Din anul 1860, este profesor la Facultatea de Drept, unde predă Dreptul Roman, Dreptul Natural, Logica şi Folozofia. La Iaşi contribuie la întemeierea Universităţii, elaborează numeroase lucrări cu caracter juridic, ştiinţific sau pedagogic.
În anul 1864, suferă de o boală incurabilă şi îşi doreşte să se întoarcă în locurile natale. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îi pune la dispoziţie o trăsură special amenajată, fiind însoţit de nepotul său, Ioan Maniu. În localitatea Sâmnihaiul Almaşului, la fântâna Gorgana, este locul unde a murit Simion Bărnuţiu, la 56 de ani, loc în care a fost ridicat un monument.
A fost înmormântat în curtea bisericii de lemn de la Bocşa, în 3 iunie 1864, iar din anul 1948, rămăşiţele lui Simion Bărnuțiu au fost mutate în interiorul mausoleului din Biserica Greco-Catolică din Bocșa. Pe mormântul său de la Bocșa sunt scrise cuvintele:„Libertate, frățietate, egalitate, naționalitate”, cuvinte care i-au marcat personalitatea și activitatea.
Simion Bărnuțiu, ajuns în fruntea mișcării naționale de emancipare, a devenit principalul ideolog al stăvilirii măsurilor de maghiarizare a românilor din Transilvania. A rămas în istoria culturii noastre ca unul dintre cei mai mari oratori din secolul al XIX-lea.
(*Referat prezentat la Simpozionul Naţional „Ţara Crăişorului”, ediţia a 18-a, organizat on-line, în perioada aprilie-mai 2021, de către Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea”, Deva, judeţul Hunedoara)