Ştefan...

Ştefan este tata. Ştefan e nepotul.
Şi pentru Moldova, Ştefan este totul!
Odihnind la Putna, linişte nu are,
că îl doare Ţara, arsă la hotare.

Ştefan e viteazul Soare al dreptăţii,
apărând cu spada, sufletul Cetăţii!
răsturnând duşmanul, precum vântul, pleava,
să înveţe Poarta, unde e Suceava!

Ştefan este Sfântul Cerului albastru
căutându-i Taina la Daniil Sihastru...
braţele duşmane să prefacă-n vreascuri...
Ţara să îşi treacă printr-a’ vremii teascuri!

Ştefan este domnul inimii moldave,
ctitorind credinţei magicele dave,
ca trecând prin timpuri, să trăim dorinţa
să-i dăruim Ţării, întreagă, fiinţa!

Ştefan este Domnul Ţării, iubind pacea,
crescându-i feciorii, precum brazii, Vrancea,
să-nveţe boierii, pentru vremea toată,
ce-nseamnă Unirea, de la Moş Ion Roată!

Ştefan e-acel nume dăruit, de mamă,
fiului... să-nvingă reaua sorţii vamă,
fiicei... ca să poată strânge, în icoane,
taine din lumina urmelor ştefane.

Ştefan este tata, Ştefan i-e nepotul,
şi pentru Moldova, Ştefan este totul!
Odihnind la Putna, Dacia-i e glia!
Rană, Bucovina! Ţară, România!

Categorie: