(†) TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

29 august

Sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul este o zi de post, de întristare şi de pocăinţă. În această zi nu se face nicio dezlegare la mâncare de dulce. Iar această rânduială are o semnificaţie deosebită. Postul din ziua pomenirii morţii Sfântului Ioan Botezătorul nu se referă numai la întristarea produsă de uciderea sa, deoarece foarte mulţi martiri sunt pomeniţi de Biserică fără ca ziua lor de pomenire să fie totdeauna zi de post. În ziua pomenirii Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, postul are scopul să ne amintească faptul că neînfrânarea de la patimile trupeşti intră în conflict cu dreptatea şi sfinţenia, sau poate chiar duce la uciderea unor oameni nevinovaţi. Cu alte cuvinte, în cazul morţii Sfântului Ioan Botezătorul, postul este rânduit de Biserică pentru a ne arăta că îmbuibarea de hrană şi de băutură şi neînfrânarea de la patimi a lui Irod şi a Irodiadei au dus la moartea Dreptului şi Sfântului Ioan Botezătorul, trimisul lui Dumnezeu ca să cheme pe oameni la pocăinţă şi să mărturisească dumnezeirea lui Iisus Hristos.
În cele ce urmează, vom prezenta evenimentele ce au urmat decapitării marelui Înaintemergător, după cum ne prezintă cartea Vieţile Sfinţilor, sau Proloagele: «… fiind tăiat cinstitul cap al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, l-a luat pe tipsie necurata jucătoare şi l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, împungând cu acul limba Sfântului care mustra fărădelegea lor, nu l-a dat să-l îngroape odată cu trupul, pentru că se temea că nu cumva Ioan să învieze când capul lui se va lipi de trup şi iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca trupul să-l arunce, iar ucenicii, luându-l noaptea în taină, l-au îngropat în Sevastia, cetatea Samariei. Însă capul l-a îngropat Irodiada, în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns şi necinstit. Despre aceasta ştia numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomeneşte în Evanghelia lui Luca. Aceea, având jale de uciderea cea nevinovată a Sfântului Marelui Proroc Ioan şi de batjocura ce se făcuse cinstitului său cap, l-a luat de acolo noaptea, în taină, şi, punându-l într-un vas de lut, l-a îngropat în muntele Eleonul, unde era satul lui Irod. Când a auzit Irod vestea despre Iisus, a gândit împreună cu Irodiada, nu cumva a înviat Ioan? Căutând capul lui Ioan şi negăsindu-l, nu se pricepeau ce să fie. Apoi a zis Irod către casnicii săi despre Iisus: „Ioan pe care l-am tăiat, acela s-a sculat din morţi şi pentru aceasta se lucrează puteri prin el” (Matei 14, 2).
După uciderea Sfântului Ioan Botezătorul, Irod a continuat să guverneze, pentru o anumită perioadă de timp. Ponţiu Pilat, guvernatorul Iudeii, mai târziu L-a trimis pe Iisus Hristos la el, de Care şi-a bătut joc (Luca 23, 7-12). Judecata lui Dumnezeu a venit asupra lui Irod, a Irodiadei şi a Salomeei, chiar în timpul vieţii lor pământeşti. Regele arab, Aretas, a făcut război împotriva lui Irod. Învins, Irod a căzut victimă mâniei împăratului roman, Gaius Caligula (37-41) şi a fost exilat, împreună cu Irodiada şi Salomeea, prima oară în Galia, apoi în Spania. Trăind în Spania, în oraşul Lerida [Loredo], împreună cu exilaţii Irod şi Irodiada, într-o iarnă, Salomeea a vrut să traverseze râul îngheţat, Sikaris. Dar gheaţa s-a rupt şi a căzut în apă până la gât. Gheaţa s-a strâns în jurul gâtului ei şi ea se rotea, dansând cu picioarele în apă, precum a dansat cândva la curtea lui Irod. Cu toate acestea, nu a putut nici să se ridice, nici să se scufunde, până când o bucată ascuţită de gheaţă i-a retezat capul. Apa i-a purtat trupul în aval, iar capul a fost adus Irodiadei pe o tipsie, precum odată a fost adus capul Sfântului Ioan Botezătorul». Fiecare zi de marţi este atribuită cinstirii Sfântului Înaintemergător. În zilele de 24 februarie şi 25 mai se prăznuieşte aflarea cinstitului cap al Sfântului Botezător Ioan.
O, Prorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să mă duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.