TE AŞTEPT

TE AŞTEPT

Te aştept ca să vii într-o toamnă cu soare,
Cu tine să-mi vii, cu iubire-n sărut,
Pe umăr să-ţi cânt, în şoapte carnale,
Lumina din gând şi tâmpla de dor,

Amestec de noi, în iubire înserare,
Ce trecem râzând printre poalele ierbii,
Cu roua din flori, cu sufletul zbor,
În freamăt de-aripă, ce-n vis stă ascuns.

Te-aştept ca să vii, într-o toamnă în floare,
Să pot să mă pierd cu tine, spre soare,
Să simt că irup simfonii în cuvânt,
Vioară să-mi fii, iubire, să-ţi cânt…

Te-aştept… ca să vii, cum ştii numai tu,
Cu patimi aprinse, cu dor în sărut.

ABRUPTĂ

Abruptă vestea crudă
mi s-a înfipt în gând,
Şi clipa sugrumată
îmi zace în cuvânt…

Din umbra lui bizară,
zidită ca-n mormânt,
Se întrupează iară,
şi-n noi, şi pe pământ,
În cântecul din glas,
din toamna ce-a rămas…

Vibrând cu palizi muguri,
încet, încet, te scuturi,
Copac cu frunze multe,
de ploaia de pe munte,
Şi braţele ţi-s reci,
de toamne gri şi seci…

De zile fără soare,
în trup, lumina-ţi moare,
Defunct şi eunuc,
zaci singur ca un cuc,
Copac fără de viaţă
Te-ai estompat în ceaţă…

Stai trist, fără de noi
şi putrezeşti în ploi,
În noaptea care-ţi vine,
livid tot cânţi în mine…

Categorie: