Tinerii şi părinţii în Biserica Creştină Ortodoxă (II)


- locul şi credinţa lor -
Autor: 

Pr. psh. ec. Nicolae Floroiu

Scopul Bisericii în viaţa tinerilor este de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a ne lucra Mântuirea. Dumnezeu dacă S-a întrupat, S-a jertfit şi S-a răstignit pentru noi a făcut-o pentru mântuirea noastră şi nu pentru ca să schimbe faţa societăţii, nu ca să rezolve problemele de inechitate dintre oameni, nu ca să ofere mai multă tovărăşie sau prietenie între oameni, ci pentru ca să ne mântuiască. Deci, acesta este motivul pentru care mergem la Biserică, pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu, pentru a stabili o relaţie autentică cu Dumnezeu, nu atât pentru a ne ajuta în această viaţă să avem câştig ori profit, sau rău spus soartă. Hristos spune foarte clar: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă.” Deci, dacă un tânăr va căuta împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga la aceasta, precum căsătoria, sănătatea, binele profesional şi celelalte. Dar ei, tinerii, caută de obicei ajutorul lui Dumnezeu în problemele lor concrete: vreau să mă căsătoresc, vreau să ajung în Italia, vreau cutare sau cutare lucru. În privinţa tinerilor care pleacă în străinătate pentru a-şi face un rost în viaţă, nu este o părere prea bună cât priveşte sfatul cel duhovnicesc. Întâi de toate neamurile sunt lăsate de la Dumnezeu şi fiecare popor îşi are particularitatea şi crucea lui de dus, un rost în istorie, o menire a lui în raport cu lumea. Pătrunzând în lumea lor, în istoria lor, în nucleul lor, vom lua din viaţa lor, din obiceiurile lor, din desfrâul lor, păcatele lor vor fi şi asupra noastră, vom lua din tradiţia şi din credinţa lor şi vom îndatora sufletelor noastre pentru un ajutor material sau financiar oferit nouă pentru un timp.
Prin urmare, vom pierde credinţa, sufletele noastre, tradiţia noastră creştină ortodoxă cu tot ce constituie Lege canonică în religia noastră ortodoxă - prin urmare ne vindem credinţa şi sufletul nostru pentru 30 de arginţi.
Pe când ştiut este că trebuie să răbdăm toate care vin asupra noastră cu voia lui Dumnezeu, cele ce sunt numai spre mântuirea noastră.
Cauza plecării tinerilor în străinătate pentru o viaţă mai bună, nu o văd într-o sărăcie autentică a oamenilor, ci aş spune că este o nemulţumire a multora datorată sărăcirii forţate prin care trecem.
Gândiţi-vă, dacă ar sărăci atmosfera în ce priveşte componenţa particulelor de oxigen, în ce parte a globului ar trebui să emigrăm? Oare nu ne-am supune voii lui Dumnezeu şi nu i-am cere ajutorul doar lui, ca să nu ne piardă? Nu acelaşi lucru ar trebui să facem şi de această dată - să cerem ajutorul lui Dumnezeu ca să ne lumineze să ieşim din starea morţii psihice şi fizice în care trăim.
Nu cumva pretenţiile sunt astăzi prea mari? Astăzi, dacă doi tineri se căsătoresc, îndată trebuie să aibă casă, apartament, maşină. Nu contest că prin raportare la alte popoare ne-am putea numi săraci, numai că poate este voia lui Dumnezeu ca noi să fim aşa, şi atunci ne trebuie răbdare, deşi nu consider o sărăcie totală ca să fie nevoie de emigrare în alte state. Tinerii care pleacă în străinătate nu-şi asumă o cruce a răbdării şi cererii ajutorului lui Dumnezeu prin rugăciune. Ştiut este şi aceasta, că în mediul din străinătate scopul este unul materialist, şi nu poţi să-ţi desfăşori bine şi o activitate spirituală. Ei, tinerii, constată o contradicţie între mediul în care îşi desfăşoară activitatea şi în ceea ce le dictează conştiinţa şi îndatoririle duhovniceşti. Alte popoare şi-au însuşit bogăţiile altor ţări pentru a deveni mai bogate. Dar, pentru păcatul acesta i-au părăsit sfinţii lui Dumnezeu. S-au îmbogăţit prin forţă şi în mod deliberat. Să ne gândim la noi şi la sfintele moaşte care sunt pe teritoriul Ţării noastre. Sunt puţine moaşte de la sfinţii români. În schimb, de la sfinţii străini avem foarte multe, spre exemplu: Sfânta Parascheva de la Iaşi - bulgăroaică de neam; Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeş - bulgăroaică de neam; Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş - sârb de neam; Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava - grec de neam; Sfântul Dimitrie Basarabon - rus de neam. Asta înseamnă că Dumnezeu adună pe toţi sfinţii Săi şi-i rânduieşte să odihnească sfintele lor moaşte în pământ românesc, alături de toţi mucenicii din războaiele contra tătarilor, turcilor sau altor neamuri păgâne şi împreună cu cei care şi-au jertfit viaţa pentru credinţă şi neam, să fie binecuvântaţi în pământul lui Dumnezeu, care este România. Prin urmare, cei doi bani ai văduvei câştigaţi în locul cel sfinţit, care este pământul românesc, sunt de mare binecuvântare şi pace sufletească. Pe când cei mai mulţi care au câştigat banii în străinătate, muncind chiar şi Duminica şi-n sărbători, nefiind câştiguri binecuvântate, au avut multe pierderi materiale, financiare sau de sănătate chiar. Mulţi nu merg la Biserică, nu ţin posturi, nu au sărbători, pentru ei noţiunea de Dumnezeu este una confuză. Şi în aceste condiţii, nu prea au cum să aibă vreun folos material, funcţional sau financiar. Există un singur îndemn - dacă Dumnezeu binecuvântează ţara aceasta şi face să aducă Sfintele Moaşte pe pământ românesc, înseamnă că însuşi Dumnezeu este cu noi şi ne va binecuvânta mântuirea noastră, odihna sufletelor noastre.
Îndemnul este să ne raportăm cu sinceritate la ceea ce suntem, creştini ortodocşi, şi să privim cu nădejde că lumina lui Hristos va lumina calea vieţii noastre şi ne va binecuvânta în numele Sfintei Treimi - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin!