Valea-Mare se dezvoltă. DJ 121A bate pasul pe loc

Interviu cu primarul comunei covăsnene Valea-Mare, Gheorghe Avram

- Bună ziua, domnule primar al comunei Valea-Mare, Gheorghe Avram. Păstoriţi o comună mică, dar foarte frumoasă şi cu oameni gospodari, situată în partea de sud-est a judeţului Covasna, în Munţii Întorsurii, la 26 de km de reşedinţa Sfântu-Gheorghe.
- Comuna Valea-Mare s-a desprins din comuna Barcani în anul 1999, iar la ultimul recensământ oficial numără 1.177 de locuitori, în proporţie covârşitoare români, numai 13 fiind maghiari şi 17 rromi. Activitatea principală a vălenilor constă în cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Satul nostru a devenit atunci comună de sine stătătoare deoarece, fiind la 14 km de centrul de comună Barcani, era greu ca oamenii să se deplaseze acolo, la Primărie, pentru orice act sau adeverinţă, mai ales în condiţiile de iarnă. În cei aproape 16 ani care au trecut de atunci, pot spune că s-a făcut câte ceva în micuţa şi noua noastră comună. Avem un sediu nou al Primăriei, un cabinet (fosta grădiniţă) pentru un stomatolog pe care sperăm să-l putem aduce în comună, o grădiniţă pe care am mutat-o la şcoală, o şcoală recondiţionată care îndeplineşte acum standardele impuse de comunitatea europeană şi o sală de sport modernă cu nişte cabinete didactice deasupra (clădire nouă). De asemenea, lucrăm acum la două proiecte, unul de reabilitare a Căminului Cultural şi unul de extindere a lui; sunt două proiecte paralele. Facem, practic, o construcţie nouă lângă cămin, care va avea legătura cu clădirea veche prin fostele geamuri. Nu puteam proceda altfel din cauza birocraţiei existente, căci nu aveam actele necesare, şi atunci am preferat să lucrăm cu cele două proiecte în paralel, cum vă spuneam, unul de reabilitare şi altul de extindere. Era vorba despre structura de rezistenţă şi niciun proiectant nu îşi asuma răspunderea pentru că era o chestiune de siguranţă. Vom avea, deci, încă o sală a căminului aflată în legătură cu sala mare veche, dar construcţia nouă va avea şi etaj, la care îi vom găsi utilitatea. Ne-am gândit deja ca acea sală de sus să deservească o orchestră cu instrumente muzicale, să fie ca o sală de repetiţie, în care să ţinem şi costumele populare. Aceasta pentru că, dacă la alte capitole s-au făcut multe în cei 16 ani, cu activitatea culturală nu am excelat până acum şi trebuie să urnim lucrurile şi în acest sens.
- Vorbiţi-ne puţin despre comună şi despre văleni. Cum staţi cu terenurile, cu agricultura? Cu ce se ocupă vălenii, au şi alte locuri de muncă sau îndeletniciri în afara lucrului pământului şi creşterii animalelor?
- Cum spuneaţi şi dumneavoastră, comuna Valea-Mare este o localitate mică, dar foarte frumoasă, aşezată la poale de munte. Nu pot spune neapărat că este şi o comună bogată, dar să nu se înţeleagă că este o comună săracă, oamenilor le place munca, sunt harnici, adevăraţi gospodari. Este, însă, o comună eminamente agricolă. Problema noastră este că terenurile sunt pe deal, acolo se face cultura la noi. Şi, de parcă nu ar fi de ajuns, acum s-au mai şi aprobat legile astea favorabile pe nedrept animalelor sălbatice. N-am nimic cu ele, iubesc animalele, numai că mistreţii intră pe culturile oamenilor şi în gospodăriile lor şi distrug tot. Oamenii au ajuns ca să cultive pe câmp numai plante furajere. Înainte, pe timpuri, câmpul era plin de cartofi, sfeclă, porumb, acum nu mai vezi aceste culturi, pentru că vin mistreţii, distrug, şi oamenii muncesc degeaba. Am mai spus treaba asta, noi „plângem” mereu în legătură cu acest subiect, dar plângem la uşi străine. Răspunzându-vă la partea a doua a întrebării, să ştiţi că locuri de muncă nu sunt foarte multe. Sunt locurile de muncă existente în cadrul instituţiilor de stat din comună (primărie, şcoală etc.) şi mai sunt şi câţiva agenţi economici. Naveta la oraş nu mai este ca pe timpuri, sigur că mai sunt câţiva care au acolo locuri de muncă, dar să nu vă închipuiţi că sunt foarte mulţi.
- Domnule primar, să revenim, în cadrul discuţiei noastre, la infrastructură, în speţă la DJ 121A, care am văzut, venind spre dumneavoastră, că este din nou prost practicabil, ca să nu spun catastrofal.
- La acest capitol, cea mai mare problemă a noastră o reprezintă, într-adevăr, drumul judeţean 121A, care ţine de Consiliul Judeţean Covasna. Cândva era catastrofal, apoi, după îndelungi ani, s-a intervenit pe el, dar acum, aşa este, e din nou stricat. Vreau ca şi dânşii să se ţină de cuvânt şi să-l facă odată. Trebuia reabilitat încă de anul trecut, dar lucrarea s-a tot amânat. Noi suntem legaţi vital de acest drum. Cum vă spuneam, exceptând cele câteva societăţi comerciale, nu avem nimic aici, şi atunci dorim, ca singură soluţie pe care o vedem în acest moment, să ne dezvoltăm pe partea de agroturism. Dar cum să faci acest lucru dacă nu ai un drum bun, pe care să vină oamenii la tine? Suntem situaţi într-un spaţiu mirific, avem o deschidere splendidă cu un peisaj foarte frumos. În plus, DJ 121A este cel mai scurt drum dintre oraşul Întorsura-Buzăului şi capitala Sfântu-Gheorghe, este cel mai vechi drum şi, deşi este judeţean de atâta vreme, nici până azi „nu a văzut” asfaltul pe o anumită porţiune a lui. Pe vremuri, pe acest drum mergeau covăsnenii în regat, nu pe drumul din Zagon, care este tot de legătură, dar nu este aşa de bun. Eu sunt primar în Valea-Mare din anul 2000. Atunci, la acea vreme, s-a pus problema ca acest drum să fie reparat şi, prin conducerea PSD, s-a şi refăcut, însă numai partea de asfalt. Am fost mulţumiţi cu treaba asta la timpul acela, dar de atunci nu s-a mai reparat nimic la el. Ba da, s-a mai reparat, dar de la Boroşneu încolo, adică în zona locuită de maghiari. Acesta este adevărul, au fost alte interese care mă depăşesc. Şi am rămas tot aşa, noi vălenii cu drumul stricat, iar bărcănenii, sitenii şi întorsurenii mergând, tot din cauza asta, roată, prin comuna Prejmer (judeţul Braşov), la capitala Sfântu-Gheorghe, şi ocolind mereu o groază de km.
- Deh, în alte zone ale judeţului Covasna s-au putut reabilita şi asfalta drumurile, chiar dacă multe dintre ele sunt, cu siguranţă, mai puţin importante decât DJ 121A. Acesta este rodul administraţiei UDMR de un sfert de veac încoace, să fim recunoscători!
- Am simţit ironia din vocea dumneavoastră, şi aveţi dreptate. Sperăm, totuşi, că în viitorul nu foarte îndepărtat va fi reabilitat şi acest drum. Avem şi noi dreptul să ni se aloce fonduri din bugetul judeţean. Acum avem şi proiectul gata şi ni s-a promis că la anul va fi reabilitat. Aşteptăm să vedem promisiunea îndeplinită.
- Poate la anul aveţi într-adevăr o şansă, nu datorită mărinimiei celor de la Consiliul Judeţean, pe care n-o să-i apuce vreodată dragostea de români, ci pentru că este an electoral şi se mai mişcă pe ici, pe acolo câte ceva… Domnule primar, să trecem la altele. De ani de zile reapare, mereu şi mereu, subiectul acesta al terenurilor din cele două comune învecinate Valea-Mare şi Boroşneu-Mare. Limpeziţi-ne dumneavoastră, din calitate pe care o aveţi: ale cui au fost terenurile iniţial, de ce s-a ajuns la acest conflict interminabil, care este adevărul?
- Au vălenii dreptate în treaba asta. Înainte de 1965, când s-a încheiat colectivizarea planului în zonă, Valea-Mare a intrat în zona necooperativizată. N-au vrut oamenii să intre în colectiv şi atunci, indiferent de voinţa lor, prin dispoziţie de partid s-a decis că Valea-Mare va lua terenurile din partea dreaptă a pârâului, unde sunt dealuri, iar partea stângă o va lua Boroşneul. Ceea ce s-a şi întâmplat. Ce a urmat. Cei care au avut teren în partea stângă a pârâului, li s-a luat şi au primit în schimb în partea dreaptă, dar fără acte. După Revoluţie, Boroşneul a împroprietărit de-a valma, dar şi terenurile acestea care fuseseră luate de la văleni prin măsura amintită. În felul acesta, ei s-au văzut cu sacii în căruţă, iar vălenii s-au trezit păgubiţi, pentru că nu au avut acte. Cei de la Boroşneu au venit şi au spus că ei au CF-uri pe terenuri şi nu îi interesează mai departe.
- Păi bine, şi vălenii nu au şi ei partea lor de vină, că vreme de patru decenii nu i-a interesat soarta scriptică a terenurilor?
- Aici e chestia, oamenii nu au ştiut ce şi cum, că atunci în comunism aşa era, că terenul e al statului, şi nu i-a mai interesat. Eu personal am căutat în arhive, dar nu am găsit niciun act de schimb. De aici au pornit nemulţumirile, că eu am fixat hotarele. Păi nu puteam proceda altfel, că hotarele astea sunt din ’68, nu puteam eu să fac altele noi acum. Totuşi, vestea bună este că ne-am înţeles cu cei de la Boroşneu-Mare în aşa fel încât zona veche a CAP-ului să rămână la ei, iar unde au terenuri vălenii să rămână la Valea-Mare. Nu se mai poate să mergem aşa la infinit, cu ambiguitatea asta, ba că terenul este al vălenilor şi este înregistrat la Boroşneu, ba că este al celor de la Boroşneu şi este înregistrat la Valea-Mare. De curând, în luna noiembrie, am semnat împreună, la Prefectură, un document şi vom rezolva până la urmă această problemă.
- Domnule Gheorghe Avram, cum a fost anul care stă să se încheie pentru comuna Valea-Mare?
- Să ştiţi că 2015 a fost pentru noi, trebuie să recunosc, nesperat de bun. Am fost mulţumiţi de fondurile de care am dispus, a fost un buget mai bun ca niciodată, şi, prin urmare, am şi făcut multe lucruri în comună. Ca să vă dau numai câteva exemple, am să vă spun că am reparat şi pietruit toate drumurile din interiorul comunei, iar drumurile de câmp în proporţie de 95 la sută. Printr-un proiect finanţat de Electrica SA, am început să lucrăm la refacerea reţelei de curent electric, se schimbă stâlpii şi vom avea şi vreo patru transformatoare, astfel încât pe viitor nu vom mai avea probleme din acest punct de vedere. De asemenea, recent am finalizat şi lucrarea de pe pârâul Valea-Mare, iar acum putem spune că suntem feriţi de viituri, pentru că, într-adevăr, s-a făcut tot ce era omeneşte posibil ca să nu fie probleme cu inundaţiile. Lucrările la Şcoala Generală „Mihai Eminescu” au fost şi ele, cum arătam şi mai sus, finalizate. Am avut şi un control de la Inspectoratul Şcolar Judeţean şi cei de acolo s-au arătat mulţumiţi de cum arată acum şcoala noastră.
- Care mai este stadiul lucrărilor de la Mănăstirea „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, care reprezintă, cu siguranţă, cel mai important punct de atracţie pentru comuna dumneavoastră? Să le spunem cititorilor că este vorba despre un sfânt lăcaş care a fost înfiinţat, în urmă cu două decenii, la iniţiativa regretatului părinte stareţ Gheorghe Avram, văr prim al dumneavoastră, şi a credincioşilor din Valea-Mare, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului, pe atunci Episcop al Covasnei şi Harghitei.
- Da, aşa este. Şi au trecut anii, iar acum părintele stareţ Gheorghe ne veghează din Cer şi îl roagă pe Bunul Dumnezeu să ne ajute pe toţi să reuşim să finalizăm binecuvântata Sa lucrare. În prezent, sunt în curs de a se termina, în spatele corpului D, cantina, sala de mese, chiliile, atelierul şi camerele de oaspeţi. S-a făcut şi o parcare mare şi, între timp, s-a cumpărat şi toată pădurea din spatele mănăstirii. Vorbeam mai devreme despre dezvoltarea zonei, despre faptul că am dori să ne axăm pe turism, pe agroturism. Păi aveţi dreptate, mănăstirea este prima atracţie ca importanţă din comuna noastră, s-ar putea face în jurul ei pensiuni, s-ar dezvolta zona. Dar, ce să faci până nu ai un drum ca lumea. Totuşi, vă pot spune că a sosit deja primul investitor serios, un domn din comuna covăsneană Zăbala, care vrea să ridice o pensiune, a închiriat păşune pentru o pârtie de schi, deci s-a apucat de treaba. Are şi un lac, care este plin de pescari în fiecare zi. Ne bucurăm, căci îl cunoaştem pe acest domn şi ştim că va face o investiţie mare aici. Prin urmare, vor veni după dânsul şi alţii, dar iarăşi ne întoarcem la discuţia cu drumul judeţean 121 A…
- Vă mulţumesc pentru că ne-aţi primit cu amabilitate, ca de fiecare dată.
- Şi eu vă mulţumesc şi vă mai aşteptăm în comuna noastră.

Categorie: