judeţul Mureş)

Cu greu şi-ar fi închipuit cineva, pe când eram destabilizaţi mediatic cu ideea obsesivă a transformării Sibiului într-o „baie de sânge” în ‚89, că mascarada teroristă orchestrată atunci, cu scopul de a plasa România pe orbita globalizării, va face din oraşul de pe Cibin nu numai un exemplu naţional de impunere la conducere a minorităţii saşilor, adică de deturnare efectivă a sensului consacrat al Democraţiei, ci şi de a deveni epicentrul readucerii românilor din Ardeal la statutul medieval de inferioritate şi exploatare!

Cei 9 prizonieri, însoțiți de gărzi, au ajuns într-un oraș din Urali, la nord de Ekaterinburg, numit Alapoievsk. Aici, cekiștii i-au închis într-o școală părăsită, cu încăperi murdare, de la marginea orașului, unde s-au rugat lui Dumnezeu și au scris celor dragi cuvinte de rămas bun (apoi, și-au legat aceste scrisori de crucile de la piept). Cu toții, plângeau pentru „noul drumˮ al poporului rus, orbit și înșelat de vrăjmașii lui Hristos. Sfinții și-au început calvarul chiar în ziua prăznuirii Sfântului Serghie de Radonej, ocrotitorul Rusiei, la 24 de ore după asasinarea Familiei Țariste.

Biserica Ortodoxă a fost tulburată, în secolele VIII-IX, de încercările unor împăraţi de a înlătura cultul icoanelor. Această acţiune, împotriva cinstitorilor de icoane, a purtat numele de iconoclasm. Prigoana iconoclaştilor (a distrugătorilor de icoane) contra iconodulilor (a celor ce venerau icoanele) s-a datorat mentalităţii profane a unor împăraţi isaurieni şi armeni „supăraţi” de cinstirea „prea mare” acordată icoanei Mântuitorului Hristos.