Când am văzut sâmbătă şi duminică, 23-24 iulie 2016, de Sântilia din Voineşti, cât popor s-a adunat pe Poiana Nedeii din Valea Zânelor, au început să-mi cânte în inimă versurile acestea frumoase, celebre: „Vin românii, vin cu toţii / Vin românii toţi ca unul! / Şi nu-i viscol să-i oprească / Nici tunet să-i risipească!”. Pentru că exact aşa veneau românii noştri: mulţi, uniţi, frumoşi, veseli şi cu ştiinţa că trebuie să fie acolo - pentru că acolo au fost mereu, de când neamul nost’ e neam pe pământul acesta!